Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ Traduceri patristice Volumul 1 Teologie pentru azi Bucure§ti 2009 Traduceri patristice Volumul 1 Traduceri §i comentarii de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ Cuvant inainte Volumul de fa^a, ca §i urmatoarele pe care le vom edita, s-au format din dorul meu dupa cuvantul viu al Sfm^ilor Paring, din nevoia reala de comuniune cu Sfhnii lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, am tradus textele care mi-au placut, de care am fost atras, pe care le-am considerat necesare pentru mine, la un moment dat. A§a se face, ca Sfin^ii tradu§i de catre mine sunt atat de divers^ §i operele luate in calcul sunt atat de diferite. Insa tot ce am tradus are o logica interioara, formatoare, care pe mine m-a schimbat in mod profund §i, nadajduiesc, ca §i pe dumneavoastra, cititorii acestei car^i, va vor schimba aceste marturii sfmte. Notele §i comentariile la traduceri au venit de la sine §i, de fapt, nici nu imi pot inchipui o traducere fara existen^a lor. Noi §i cei de dupa noi, avem datoria de con§tiin^a sa continuam munca inainta§ilor no§tri, care s-au nevoit sa dea in limba romana gandirea, de Dumnezeu vazatoare, a Sfin^ilor Paring. Insa, in acela§i timp, avem datoria dumnezeiasca sa le citim cuvintele, sa le implinim in via^a noastra, dupa putere, sa ne rugam lor pururea §i sa dorim sa fim cu ei, pentru ve§nicie. Domnul sa va binecuvinteze pe to^i, acum §i pururea §i in vecii vecilor! Amin. 15 septembrie 2009, Bucure§ti. Sfdntul Sfinftt Mucenic Dionisie Areopagitul Liturghia Sfdntului Dionisie [Areopagitul] , episcopul Atenei 1 1. Prima rugaciune inainte de binecuvdntarea pdcii Preotul: Doamne Dumnezeule, Cel care e§ti simplu si nu compus, si Care esti neajuns in fiin^a Ta cea preainalta; Dumnezeule, Tata, al Carui nume poarta toata paternitatea, care este in cer si pe pamant; Incepatorule al dumnezeirii [Principium divinitatis], Cel care fiin^a dumnezeiasca ^i-o impartasesti si Care desavarsesti pe cei care se desavarsesc; Binele cel mai presus de orice bine si Frumusetea cea mai presus de orice frumusete; impaca-ne, [da-ne] liniste, pace, unindu-ne intr-o singura inima §i o singura minte. Une§te-le pe cele despar^ite, pentru ca sa se intoarca de la cele rele si da-le sa aiba aceeasi iubire, pentru ca si acestia sa dobandeasca asemanarea cu fiin^a Ta cea prea inalta. §i astfel, Tu, Cel care esti Unul mai presus de toate, fa-ne pe noi una, prin binele care uneste mingle noastre, ca sa fim uni^i si sa nu aflam ca suntem despar^i inaintea Ta, in vremea aceasta, a aducerii tainice. §i aceasta, pentru ca noi insine, si unii pe al^ii, prin imbra^isarea dragostei [per amplexus charitatis] si [prin] unirea iubirii [nexus dilectionis], sa fim una in mod duhovniceste, prin pacea aceasta a Ta, care ne odihneste pe to^i, prin harul si milostivirea si iubirea de oameni aduse oamenilor prin Unul Nascut Fiul Tau, si impreuna cu Preasfantul Tau Duh, prin Care si cu Care Ti se cuvine slava, cinstea si stapanirea. Poporul: Amin. Preotul: Pace [tuturor]! 2 1 Traducerea noastra este facuta din limba latina §i este conforma cu Liturgia Sancti Dionysii, Athenarum Episcopi, PG 3, col. 1 123-1 132. Poporul: §i cu duhul tau! Diaconul: Da^i-va pace unul altuia! Poporul: Fiecare [dintre noi]. Diaconul: [Sa lasam toate] in urma! Poporul: Suntem inaintea Ta, Doamne! Preotul: Datatorule al sfin^eniei §i Daruitorule a tot binele, Doamne, Care e§ti sfm^enia a toata faptura ra^ionala, sfin^te-ne pe noi! Sfm^e§te-ne, prin Duhul Tau eel Sfant, pe noi, slujitorii Tai [servos Tuos], care ne plecam inaintea Ta! Elibereaza-ne pe noi de robiile pathname ale pacatelor, de invidie, de minciuna, de in§elatorie, de ura, de du§manii §i de cei prin care acestea se lucreaza, pentru ca sa ne invrednicim ca sa savar§im aceasta sfanta slujba [sancte ministerium] a facatoarelor de via^a Taine [Sacramentorum vivifactium], prin Marele Arhiereu ceresc, Iisus Hristos, Unul Nascut Fiul Tau, prin Care §i cu Care Ti se cuvine slava §i cinstea. Poporul: Amin! Preotul: Existen^a mai presus de orice existen^a §i dintru ve§nicie, a Carei fiin^a este de necuprins 5 , Care exi§ti de Sine §i preexi§ti tuturor §i Care ai toata slava fara schimbare; a Carei bunatate intrece orice dorin^a a toate cate exista, atat a celor in^elegatoare 6 , cat §i a firilor daruite cu in^elegere 7 , da-ne sa in^elegem, sa experiem cu adevarat Darurile [acestea], care ne stau inainte. Caci cine, decat Tu Insu^i, e§ti mai presus de orice existen^a, §i, [de asemenea], langa noi [ades nobiscum] §i 2 Cu sensul: Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi cu toti! 3 Cu sensul: Aceasta pace, pe care o ceri lui Dumnezeu pentru noi, ne rugam ca Domnul sa o dea §i duhului tau sau sa o coboare §i in duhul tau! Se iertau reciproc sau i§i dadeau pace, adica aratau ca nu au nimic unul cu altul, dupa cum s-a pastrat obiceiul §i astazi in Liturghia romano-catolica. 5 Incomprehensibila. 6 Bunatatea lui Dumnezeu intrece dorinta Puterilor cere§ti. 7 Bunatatea lui Dumnezeu insa intrece §i orice dorinta a oamenilor. intru noi [inter nos]? Caci [e§ti cu noi] §i in acest ceas, in aceasta Sfanta Taina a Ta, pe care ne-ai cerut-o §i pe care o aduci pentru noi. [De aceea, te rugam] ca sa ne faci vrednici a sta inaintea tronului prea inalt al maretiei Tale §i sa purtam vasele sfmtei Tale slujiri cu mainile noastre necurate. Poarta dar pentru noi, Doamne, haina nedreapta cu care Te-am imbracat, caci Tu, Iisuse, e§ti fml lui Iosif 8 , Care ai §ters murdaria [prin imbracarea] marelui ve§mant al preotiei. §i, de aceea, credincios §i drept lucru ne-ai dat noua, ca de asemenea §i noi sa ne impodobim cu acela§i ve§mant al slavei [vestimento gloriae]. Fiindca Tu singur acest ve§mant ai purtat §i, de asemenea, ai facut ca Biserica sa fie incununata de slava. Pentru aceasta pe Tine te vedem inve§mantat in ea, [in aceasta] care lumineaza dumnezeie§te mintea §i care umple imparatescul Tau ospa^. A§adar, §i din jertfa aceasta, care este inaintea noastra, da-ne noua ca sa ne imparta§im intru bucurie, pentru ca sa- Ti aducem Tie cinste §i lauda. Poporul: Amin. Diaconul: Sa stam cu cuviin^a [Stemus decenter\\ Poporul: Mila Domnului [Misericordiae Dei] . Preotul: Dragostea lui Dumnezeu [Charitas] [sa fie cu voi, cu to^i ! ] Poporul: §i cu duhul tau! Preotul: Sus [sa ave^i] inimile [Sursum corda]! Poporul: Avem catre Domnul. Preotul: Sa aducem mul^umire Domnului! Poporul: Cu vrednicie §i cu dreptate este. Se refera la Sfantul Patriarh Iosif §i la haina sa deosebita, care preinchipuia slujirea arhiereasca a Domnului. 9 Cu sensul: Fie dar sa fie mila Domnului cu noi! Preotul, cu glas scazut [inclinatus]: Caci, cu adevarat, intrece puterea min^ii, a cuvantului §i a gandului binefacerile slujirii Tale, Doamne §i nu este in stare nicio gura, nicio minte §i nicio limba a Te mari §i a Te cinsti pe Tine. Caci Cuvantul Tau a facut sa fie cerul §i Duhul gurii Tale toate Puterile cele cerebri; to^i luminatorii care sunt intru tarie, soarele §i luna, apa §i pamantul §i cele care sunt intru ele. Care glas dar, nu va inceta in fa^a Sa? Ce cuvinte sa avem, cate glasuri, cuvantari §i imne neincetate ca sa Te binecuvantam pe Tine? Caci Tu e§ti izvorul binelui, Cel mai presus de orice lauda iar fiin^a Ta este mai presus de orice existenja. [Preotul] cu glas ridicat [elevans vocem]: Te lauda faptura aceasta vazuta §i simjita, Doamne, cat §i faptura aceea in^elegatoare §i mai presus de sim^uri. Cerul §i pamantul Te preaslavesc, marea §i aerul Te propovaduiesc, soarele, in alergarea sa, Te lauda [sol in cursu suo te laudat] iar luna, in schimbarile sale, Te cinste§te [luna in mutationibus suis te veneratur]. Ceata Arhanghelilor §i oastea Ingerilor, Puterile acelea mai presus de lume §i de puterea min^ii binecuvinteaza neincetat impara^ia Ta. Razele luminii, cele ale slavei Tale sfm^itoare depa§esc toate, [care rasar din fiin^a Ta cea] mai presus de toate §i neajunsa. Incepatoriile §i Domniile laude I^i striga. Puterile §i Stapaniile Te cinstesc. Puterile [cerebri], Tronurile §i Scaunele, preamaresc inaccesibilitatea Ta,[adica] stralucirile luminii ve§nice [splendores lucis aeternae]. Oglinda fara pata, Fiinja sfanta, Cea care faci toate cu in^elepciune prea inalta, mai presus de orice voinja de a in^elege §i decat toate cele tainice, tunet inimitabil care mi§ti preastralucit §i, cu dreptate, glasurile fapturii rationale, Heruvimii, cei cu mul^i ochi [cherubim multioculi], care se mi§ca eel mai delicat, Te binecuvinteaza! Serafimii cei cu 6 aripi [sex alis], §i care zboara deplin, Te sfm^esc; cei care i§i acopera cu aripile lor fe^ele, §i cu altele i§i acopera picioarele, §i cu altele zboara §i striga unul catre altul. Iar infocarea lor nu inceteaza, pentru ca sunt cuprin§i de stralucirea Ta [§i canta] cantari prea dulci [cantus suaves]. §i toata firea cea curata, canta, deopotriva, impreuna, aducandu-Ti Tie slava ve^nica, caci numai pe Tine se cuvine a Te lauda, a-Ti striga Tie §i a-Ti zice. Poporul: Sfant, Sfant, Sfant. Preotul, cu glas scazut: Sfant e§ti, Dumnezeule, Parinte Atotjiitorule, Ziditorule §i Creatorule a toata firea nevazuta, cat §i a celei vazute §i sim^ite. Sfant e§ti, Dumnezeule, Fiule Unule Nascut, Puterea §i In^elepciunea Tatalui [virtus et sapientia Patris], Doamne §i Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Sfant e§ti, Dumnezeule, Duhule Sfinte, Desavar§itorul §i Sfm^itorul Sfin^ilor. Treime Sfanta §i nedespar^ita [Trinitas Sancta et indivisa], deofinrfa §i egala intru cinste [consubstantialis, aequalisque gloriae], a Carei milostivire este nesfar§ita catre neamul nostru. Tu singura e§ti sfanta §i sfin^e§ti pe to^i. Caci nu ai parasit neamul acesta al nostru, cand 1-ai izgonit din Paradis, ci, intrucat tot neamul nostru s-a afundat in pacate, atunci Tu Insa^i Te-ai descoperit prin Cuvantul, Care pentru lume S-a saracit. Caci, cu adevarat, [firea umana] a luat [Dumnezeu] Cuvantul §i intru toate S-a facut pe Sine asemenea noua, afara de pacat [excepto peccato], §i ne-a dat noua ca sa ne umplem de sfin^enie, [caci pentru aceasta] a statornicit acest ospa^ [convivium]: ca sa ne umplem de via^a. [Preotul] cu glas ridicat: Care a fost zamislit, format sT modelat de catre Sfantul Duh §i S-a nascut, ca om, din sangele fecioresc [ex sangvine virgineo] al Sfintei Fecioare, Nascatoarea de Dumnezeu [Genitricis Dei], Maria, §i din trupul curat §i preasfant al aceleia, [El], Via^a cea dintai, §i a purtat dumnezeirea in trup, pastrand nevatamate legile firilor §i proprieta^ile lor [conservatis naturae lege et proprietatibus], dar intr-un mod mai presus de fire. Caci astfel S-a aratat Dumnezeu intru Duhul §i om in trup. Si, intrucat era Cuvantul eel mai inainte de veci, dintru Tine, era cinstit ca Dumnezeu, dar avea §i firea noastra. Iar puterile §i minunile, pe acestea toate pe care le-a lucrat, [le-a lucrat] impreuna [,ca Dumnezeu §i om,] pentru ca sa Se arate ca ceea ce este: caci este, de asemenea, Cel care da vindecare desavar§ita [sanationem absoluta] §i mantuire desavar§ita [salutemque perfectam] intregului neam omenesc. Astfel, in cele din urma, a §i desavar§it iconomia Sa pentru noi, §i inainte de mantuitoarea Sa cruce, a luat painea in curatele §i sfintele Sale maini [accepit panem in manus Suas pur as et sanctas], §i aratand-o Tie, Dumnezeule, Tata, aducand multumire f , binecuvantand f , sfm^ind f , frangand, a dat-o Sfhnilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand: Luafi si mdncati din aceasta si credefi cd aceasta este Trupul Meu si aceasta pentru voi si pentru mulfi se frdnge si se da, spre ispdsirea cdderilor [ad expiationem delictorum], spre iertarea pdcatelor [remissionem peccatorum] si spre viafa de veci [vitam aeternamj. Poporul: Amin. Preotul: De asemenea, acela§i lucru [a facut] §i asupra paharului [super calicem], in care a amestecat vin §i apa [quern miscuit vino et aqua], aducand multumire f, binecuvantand f , sfm^ind f , 1-a dat Sfin^ilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand: Luafi, befi din acesta voi toft, si credefi, cd acesta de aici este Sdngele Meu, al Noului Testament, care pentru voi si pentru mulfi se varsd si se da spre ispdsirea cdderilor [ad expiationem delictorum], spre iertarea pdcatelor [remissionem peccatorum] si spre viafa de veci [vitam aeternamj. Poporul: Amin. Preotul: Apoi, El Insu§i a dat porunca [praeceptum], prin insa§i Sfhnii Sai Apostoli, intregii comunita^i [toti coetui] §i adunarii celor credincio§i [congregationi fidelium], zicand: Aceasta sdfacefi intru pomenirea mea [Hocfacite in Mei memoriamj! Cdci, ori de cdte ori vefi mdnca painea aceasta si ve}i bea amestecarea, care este in paharul acesta si acest ospdf [convivium] vefi sdvdrsi, moartea Mea ve}i pomeni, pdnd cdnd voi veni. Poporul: Mor^ii Tale, Doamne, ii facem pomenire. Preotul: De aceea, porunca Ta, Stapane, o implinim, moartea §i invierea Ta pomenim, prin jertfa [sacrificium] aceasta, pe care o savar§im continuu, in taina. Caci a§teptam a doua Ta venire, restaurarea 10 [renovationem] neamului nostra §i umplerea de via^a a mortalita^ii noastre [vivificationem mortalitatis nostrae]. Caci nu in mod simplu 11 [va veni], ci ca un Dumnezeu, cu puterea slavei, intra negraita §i nesuportata venire a Duhului. §i pe tronul slavei impara^iei Tale vei §edea, facand cunoscuta puterea impara^iei Tale la toata faptura §i vei face judecata [exiges] 12 . [Iar] aceasta jertfa, pe care acum o savar§im, intra pomenirea Ta, Doamne, este pentra patimile Tale pe care, pentra noi, le-ai patimit pe crace. [De aceea], sa Te ara^i milostiv, o, Bunule §i IT Iubitorale de oameni, in ceasul acela plin de teama §i de ingrijorare [in hora ilia plena timoris et trepidationis], acestei adunari care Te adora pe Tine §i tuturor fiilor Sfintei Biserici, [care au fost] rascumpara^i prin scumpul Tau sange [et omnibus filiis Ecclesiae Sanctae redemptae sanguine pretioso Tuo]. Cura^e§te-i pe ace§tia, cu focul carbunilor, prin saturarea lor de sangele Tau §i [cu cele care sunt] semnul Tainelor Tale, in numele Tau eel sfant, pentra ca nu cumva [sa-i atinga] focul Babilonului, ca pe fiii casei lui Hanania*. Caci nu cunoa§tem pe altul in afara de Tine, Doamne, §i nici alta nadejde de mantuire nu avem, ci numai Tu e§ti ajutatoral §i mantuitoral neamului nostra. De aceea, in^elepte^te Biserica Ta, pentra ca noi, din toate gurile §i limbile noastre, sa ne rugam Tie §i, prin Tine §i Parintelui Tau, zicand: Poporul: Miluie§te-ne! Preotul: A noastra mila. Diaconul: Care, decat acest ceas, va fi mai infrico§at? 10 Reinnoirea prin har a umanitajii, transfigurarea ei. 11 A doua Ta venire nu va mai fi una smerita. 12 De aici §i exegeza sau exigenfa. Exegeza e o inlantuire de judecaji, de aprofundari de con§tiinta ale unui text. Tocmai de aceea nu orice comentariu la un text este §i o exegeza autentica. Iar atunci cand e§ti exigent cu tine insuji, este atunci cand rji ceri de la tine anumite lucruri, in urma unei autoexaminari profunde, adica, dupa ce ai judecat foarte profund asupra lucrurilor pe care Domnul le cere de la tine. 13 Al Judecatii ob§te§ti. 10 2. Preotul, cu glas scdzut, zice rugaciunea de invocare a Sfdntului Duh Te chemam pe Tine, Dumnezeule, Tata! Miluie§te-ne pe noi §i spala §i cura^e§te, prin harul Tau, murdaria faptelor mele celor rele. [Fa acestea], prin milostivirea Ta, pe cele care sunt vrednice de manie. Caci nu imi intind mana mea catre Tine, decat prin credin^a, fiindca nici nu pot sa privesc catre cer, din pricina multor mele nedrepta^i §i a spurcaciunii [spurcitiam] faptelor mele. Ci intru bunatatea, harul §i in multa Ta rabdare [ma incred], pentru a-mi intari sufletul §i intru rugaciunea catre Duhul Tau eel Sfant, pentru ca sa-L trimi^i peste mine [ut mittas Eum super me] §i peste darurile acestea care sunt puse inainte [et super has oblationes propositas] §i peste poporul Tau eel credincios \populumque Tuumfidelem]. Preotul 14 : Auzi-mape mine, Doamne! Poporul: Doamne miluie§te! [ 3 ori]. Preotul: A§adar sa coboare peste acestea §i sa le adumbreasca pe ele, §i sa faca painea aceasta Insu§i f Trupul vie^ii, care sa {ina in via^a sufletele noastre, f Trupul mantuirii, f Trupul ceresc, Trupul care mantuie§te sufletele §i trupurile noastre, Trupul Domnului §i Dumnezeului §i Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor §i spre via^a de veci, prin imparta§irea cu acesta. Poporul: Amin. Preotul: §i amestecarea, care este in paharul acesta, sa o faca f Sangele vie^ii, care sa ^ina in via^a sufletele noastre, f Sangele mantuirii, f Sangele ceresc, Sangele care mantuie§te sufletele §i trupurile noastre, Sangele Domnului §i Dumnezeului §i Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor §i spre via^a de veci, prin imparta§irea cu acesta. Poporul: Amin. Cu glas tare, se intelege. 11 Preotul: De aceea, urmand Tradi^ia [Traditionem] §i porunca Ta dumnezeiasca [commendationem divinam], care ne-au facut parta§i Tainelor Tale §i minunatelor Tale prorocii, daruim aceasta Euharistie [Eucharistiam], care este inaintea Ta, §i prin ea pomenim iubirea Ta fata de noi, §i intreaga iconomie [dispensationem] sl Unuia Nascut Fiul Tau [facuta] in aceasta lume. §i acum Te pomenim pe Tine prin aceasta §i milostivirea Ta cea dintotdeauna §i proprie, pe care o revarsa acum asupra fapturii Tale, §i ne mantuie§te pe noi de mania [ira] pregatita celor nedrep^i §i de chinurile [suppliciis] pe care le lucreaza rautatea §i de atacul crud al demonilor [crudeli impugnatione daemonum], care rane§te sufletele noastre, atunci cand vom pleca de aici . §i fa-ne pe noi vrednici de Imparatia Ta §i de salasjuirea cu aceia, care au implinit poruncile Tale, ca sa-Ti aducem Tie slava §i multumire [etc. 16 ], [acum §i pururea §i in vecii vecilor]. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: Cuvintele Tale sunt nemincinoase [non mendacibus] §i inva^aturile pe care ni le- ai dat sunt preadevarate, Doamne, pentru ca bucurie prea mare se face in cer §i pe pamant pentru un singur pacatos care se pocaie§te. De aceea, Te bucuri acum, Doamne, intra indreptarea [conversione] robilor Tai 17 §i inaintea Ta sunt ace§tia acum. Astfel une§te-ne pe noi cu bucuria sufletelor celor credincio§i §i drep^i, cu a Parin^ilor, a Patriarhilor, a Profe^ilor, a Apostolilor, a Inva^atorilor, a Evangheli§tilor, a Mucenicilor, a Marturisitorilor, a celor ravnitori pentru cultul dumnezeiesc, a binefacatorilor, a celor care fac milostenie, a celor care impart dupa nevoile celor saraci §i 15 Atunci cand vom adormi, cand vom trece de la viaja de aici la cea ve§nica. 16 Ce sa injelegem din acest etc. aparut in text? Ca exista un final, un apolis arhicunoscut, cu care se incheia aceasta rugaciune? Acest etc. mai apare de inca doua ori in edijia de fa{a. In col. 1131, dupa: Sanctificetur nomen Tuum si, prin care, se intelege, ca poporul rostea pana la sfarsit rugaciunea Tatal nostru, care era inceputa de catre preot si in col. urmatoare, in col. 1 132, la sfarsitul rugaciunii preotului, dupa „per quem et cum quo Te decet gloria, honor". Se pare ca ceea ce lipseste in ultima citajie este: „acum si pururea si in vecii vecilor", pentru ca poporul raspunde cu Amin. Asa s-ar putea explica si aparijia lui etc. in cazul de fa{a: finalul arhicunoscut al unui apolis. 17 Indreptare ca sfintenie, pentru ca e vorba de viaja Sfinjilor, care mereu s-au indreptat, s-au intors catre Domnul. 12 cu a tuturor, care stau astazi inaintea Ta intr-o singura cantare, la altarul acesta sfant, de aici §i in Ierusalimul ce ceresc. Cu glas ridicat: §i impreuna cu ace§tia §i pe to^i cei care, in multe feluri, au intarit Biserica Ta cea sfanta, care este de la o parte §i pana la cealalta a pamantului, §i care au pastrat in lini§te §i pace inva^aturile evanghelice §i apostolice, prin dumnezeie§tii episcopi [antistites divinos], care drept au iconomisit cuvantul adevarului [verbum veritatis] §i au inva^at inva^aturile adevaratei evlavii [dogmatibus verae religionis]; prin sfin^ii preo^i [sacerdotes santos], care au imbra^i§at cuvantul vie^ii §i in mod desavar§it 1-au purtat intru iconomisirea Tainelor Tale celor cerebri; prin cumpata^ii diaconi [diaconos modestos], care au lucrat Tainele Tale, cele curate §i imparate§ti, fara pata; prin adevara^ii credincio§i [fideles veros], care s-au ocupat de fapte §i lucrari vrednice de numele de crestin; prin corul fecioarelor [choreas virginum] §i a celor care s-au oprit de la impreunare §i care §i-au mortificat [trupurile], pentru ca sa poarte intru madularele lor via^a Unuia Nascut Fiu al Tau. §i astfel, invrednice§te-i pe to^i ai Bisericii, ca sa fie o singura turma cu cei din acel Ierusalim 18 , impreuna cu primii nascu^i din ceruri, pentru ca impreuna cu aceia sa Te slavim duhovnice§te, Dumnezeule Tata, §i pe Unul Nascut Fiul Tau §i pe Duhul Tau eel Sfant. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: A§adar, ajuta, Doamne, pe cei care ajuta Biserica Ta cea sfanta, pe cei care depun juraminte [votis], pe cei care dau zeciuiala [decimis], pe cei care slujesc §i fac daruri. §i pe to^i cei care se roaga impreuna cu noi §i pentru to^i aceia, pentru care ne-ai dat ca sa ne rugam, Doamne, Iubitorule de oameni [amator hominum]. Preotul, cu glas ridicat: A§adar, da vindecare desavar§ita [curam perfectam] §i mantuire deplina [salutomque plenam], tuturor celor care se ingrijesc de cei saraci, celor care se ostenesc pentru a-i hrani pe orfani §i pe vaduve §i celor care-i viziteaza pe cei bolnavi §i neputincio§i. Rasplate§te-le celor, care de acum umbla in 18 Care este in ceruri, ceresc. 13 cele bune, celor care, cu adevarat, se bucura de cele nestricacioase, caci Tu, Doamne, e§ti Cel, Care ai facut veacurile si Care dai mare mila si Tie Ti se cuvine cinstea, acum si pretutindeni, si Unuia Nascut Fiului Tau. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: Opreste mania impara^ilor, o, Imparatul impara^ilor [Rex regum] [si] domoleste furia solda^ilor! Razboaiele [bella] si revoltele [seditiones] le strica, surpa mandria ereticilor [fastum haereticorum] si hotararea judeca^ii Tale sa nu fie impotriva noastra, a celor care Te marturisim, ci sa fie peste noi iubirea Ta de oameni si intoarce intru mila milostivirea Ta. Preotul, cu glas ridicat: Linistea si pace care este la Tine, da-o pamantului si tuturor celor care locuiesc pe el. Cerceteaza-1 pe el prin bunatatea Ta si prin lucrarea milostivirii Tale, prin intocmirea de vanturi bune si linistite, prin imbelsugarea roadelor [pamantului] si prin recolte din destul si prin mul^imea florilor. Fereste-1 pe el de toata mania loviturilor [plagis furoris 19 ] si de toate rauta^ile nedrep^ilor vrajmasi [iniquis inimicorum], atat duhovnicesti cat si trupesti, si departeaza [de la noi] toate patimile cele vatamatoare, pentru ca neincetat cantari de slava [hymnos gloriae] sa-Ti cantam Tie si Unuia Nascut Fiului Tau. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: La altarul acesta, si in eel mai presus de cer, pomeneste-i pe to^i cei care fac binele si pe to^i cei care Ti-a placut Tie pe pamant. In primul rand, pe cea, cu adevarat, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu [Sanctae Genitricis Dei], pe [Inainte]vestitorul [nuntii] loan, Botezatorul [Baptistae] si Inaintemergatorul [praecursoris], pe Petru si pe Pavel si pe toata ceata Apostolilor, impreuna cu care este si §tefan [Protomartirul], si mul^imea aceea a Mucenicilor, si pe to^i aceia, care inainte de ei, cu ei si dupa ei, au placut Tie si i^i plac Tie. 19 A plagilor, a catastrofelor de tot felul ingaduite de Dumnezeu pentru pacatele noastre. 14 Preotul, cu glas ridicat: §i in toata vremea, pe to^i cei care beau pe acesta 20 , sa-i une§ti pe ei cu cei ale§i §i cu casnicii Tai, Cei care por^i neputin^ele noastre [infirmitatem nostram], Doamne! Une§te-ne pe noi cu cei fericrfi, prin imparta§irea de cele dumnezeie§ti 21 , §i prime§te darurile §i rugaciunile noastre inaintea tronului impara^iei Tale eel mai presus de toate, pentru ca in toate razboaiele §i neputint.ele §i nevoile sa avem indrazneala catre Tine. Caci, intra-adevar, pacatul nostru §i dreptatea noastra 99 nimic nu sunt , inaintea vastita^ii oceanului [de dragoste] §i a nesfar§itului milostivirii Tale. De aceea, cu o singura inima Te privim, Cei care dai fiecaruia rasplatiri pentru faptele lor cele bune si cu to^ii §i intr-o singura adorare laudam impara^ia Ta §i a Unuia Nascut Fiul Tau. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: Pomene§te, Doamne, pe to^i episcopii [omnium episcoporum], inva^atorii [doctorum] §i pe mai marii [praesulum] Sfintei Tale Biserici, care, de la Apostolul Iacov, episcopul §i martirul §i pana in ziua noastra, au placut §i iti plac Tie. Preotul, cu glas ridicat: Numara-ne [insere nobis], Doamne, intre adevara^ii Tai credincio§i §i intre cei ravnitori pentru dreapta credin^a, §i da-ne cura^ia iubirii lor §i nu ne pedepsi pe noi, pentru faptele lor cele fara de vina. Ci [da-ne ca] sa urmam faptelor lor, pentru ca sa ne imparta§im de rasplata acelora §i de cununa biruin^ei, care este pregatita unora ca acelora in impara^ia Ta cereasca. §i impreuna cu aceia sa-Ti cantam Tie §i sa-Ti aducem slava, [impreuna] §i Unuia Nascut Fiul Tau. Poporul: Amin. Preotul, cu glas scazut: Pomene§te, Doamne, pe to^i ce adormrfi [omnium defunctorum], care au adormit 20 Adica Sangele Domnului. 21 Adica de Sfanta Euharistie. 22 Inaintea Ta. Nici pacatul nostru nu e atat de mare ca El sa nu ni-1 poata ierta si nici dreptatea noastra nu e atat de mare ca sa fie luata in seama de catre Domnul. 15 [decubuerunt] cu nadejdea Ta [spe Tua], intru dreapta credint.a [in fide vera]. Pe to^i cei inruditi [cu noi] §i pe care i-am pomenit, pe parintii, pe fra^ii §i pe invat.atorii no§tri trupe§ti §i duhovnice§ti, §i pe cei pentru care s-a adus §i pe cei care au adus darul, jertfa aceasta, aceasta sfanta jertfa. Preotul, cu glas ridicat: Une§te, Doamne, numele tuturor celor care s-au pomenit [acum] intre Sfintii Tai, [§i-i fa sa se salasjuiasca] intru fericita odihna a celor care se veselesc §i se bucura intru Tine. Nu le pomeni lor pacatele lor §i nici nu-Ti aduce aminte de nebunia [insipienter] lor. Caci nimeni din cei legati de trup [carni alligatus] nu sunt curati [innocens] inaintea Ta. Fiindca numai Unul a fost vazut pe pamant fara de pacat, Iisus Hristos, Unul Nascut Fiul Tau §i e singurul care a venit sa faca legamant, prin a carui milostivire §i noi am dobandit nadejde. Poporul: De aceasta sa ne umplem. Preotul, cu glas scazut: Pacatele noastre §i ale celor [care au fost] facute cu voie, din §tiin$a sau din ne^tiintl sau in taina, slabe§te-le, fii milostiv [cu ei], Doamne, Iubitorule de oameni! Preotul, cu glas ridicat: §i umple-ne pe noi de nesfar§ita pace, care vine de la iubirea Ta de oameni. Pentru ca sa stam fara infruntare la dreapta Ta §i cu fatl deplina §i credincioasa sa contemplam stralucirea Unuia Nascut Fiul Tau, la aratarea Ta cea de-a doua, intru slava, pe cer. Pentru ca sa auzim glasul acela, preafericit, care se va zice celor fericrfi: binecuvdntaiii Tatdlui Meu, luafi mo§tenirea impdrdtiei cere§ti §i pentru ca astfel, cu to^ii, sa slavim §i sa laudam numele Tau, caci Tie Ti cuvine toata cinstea. Poporul: Intotdeauna. Preotul: Pace [tuturor!] 23 Nebunia oamenilor mantuiti inseamna pacatele pe care le-au facut si de care au fost iertaji de Dumnezeu, pentru ca le-au spovedit si de acestea s-au pocait. 16 Poporul: §i cu duhul tau! 3. Preotul frdnge pdinea si zice rugdciunea aceasta, inainte de Tatdl nostru. Preotul: Tatal tuturor si Inceputul eel mai presus de toate, Lumina vesnica [Lux eterna] si Izvorul luminii [Fons lucis], Care iluminezi toata faptura cea daruita cu ra^iune, al Carai glas ridica din pulbere pe cei slabi si din gunoi ridici pe cei saraci, Care pe noi, cei care am fost cazu^i [jactatos], instraina^i si neputinciosi, ne-ai dat sa fim chema^i casnici si fii ai Tai, prin iubitul Tau Fiu, umple-ne pe noi de sfm^enia fiilor Tai §i da-ne acele nume, pentru ca nu suntem vrednici ca sa ne aratam inaintea Ta. Ca sa nu fie infruntata toata slujirea noastra si toate faptele noastre, ci intra cuntfia inimii, intra cura^ia in^elegerii si cu minte dumnezeiasca, sa putem acum sa Te chemam pe Tine, Dumnezeule, Parinte Atot^iitorale, Sfmte si Cerescule, si sa-Ti cerem si sa-Ji zicem: Tatal nostru care esti in cerari. Poporul: Sfm^easca-Se numele Tau [etc.] [si urmatoarele, pana la finalul rugaciunii]. Preotul: Elibereaza-ne, Doamne, pe noi slujitorii si fiii Tai, de toate ispitele cele grele si care ne lupta cu putere, si de toate durerile trapului nostra si ale sufletului, pentru ca sa nu ne pierdem prin acestea. Pazeste-ne pe noi de eel rau si de toata rautatea si de siretlicurile lui cele vatamatoare [technis ejus perniciosis], caci Tu esti Imparatul tuturor si Tie slava I^i aducem. Poporul: Amin. Preotul: Pace [tuturor]! Poporul: §i cu duhul tau! Preotul: [Sa stam] inaintea [Domnului]! Poporul: Inaintea Ta, Doamne! 17 Preotul: Cauta, Doamne, spre poporul Tau eel credincios, caci inaintea Ta ne plecam §i a§teptam darul Tau §i privim spre darul Sfintelor Taine ale Unuia Nascut Fiul Tau, Dumnezeule Tata! Nu lua de la noi harul Tau §i nu ne scoate pe noi de la slujirea Ta §i de la participarea la Sfintele Tale Taine, ci ne pregate§te pe noi, ca intru curate §i fara pata, sa ne invrednicim de acest ospat, [convivio] 24 . Pentru ca, fara con^tiintl ru§inata [conscientia inculpata], sa ne bucuram intotdeauna [semper fruamur] de scumpul Sau Trup §i Sange [Corpore et Sanguine Ejus pretioso] §i intru viat.a ve§nica si fara de sfar§it sa ne odihnim intru odihna cea duhovniceasca §i sa fim parta§i ospajului Tau imparatesc, pentru ca sa Iti aducem Tie slava §i lauda. Poporul: Amin. Preotul: Pace [tuturor]! Poporul: §i cu duhul tau! Preotul: Harul Domnului sa fie [etc.] [peste voi]. . . Poporul: §i cu duhul tau. Diaconul: Sa fim cu frica! Preotul: Sfintele Sfintilor [Sancta Sanctis] Poporul: Un singur Parinte sfant Diaconul: Sa stam cu evlavie [Sterna decenter] ! 24 §i iata sensul autentic al lui a fi convivial cu cineva! Convivialitea eclesiala e cu mult mai mult decat convivialitatea ocazionata de §ederea impreuna la masa. Pentru ca numai participarea tuturor la aceea§i Liturghie §i imparta§irea din acela§i potir a multora ne face sa fim impreuna in aceea§i viaja, in aceea§i bucurie, in aceea§i nadejde. Pentru ca sa fim convivi trebuie sa avem aceea§i credinja, aceea§i iubire §i sa ne imparta§im cu totii din Sfintele §i de viaja facatoarele Taine, pentru ca aceea§i credin^a, dragoste §i imparta§ire sa ne lege intr-o comuniune autentica, profunda, abisala. 25 Adevarata decenja este o virtute dumnezeiasca §i nu o manifestare politicoasa, scoasa din contextul unei vieji religioase. Un om manierat nu este, in mod neaparat, un om decent / evlavios, ci evlavia sau decenja reprezinta starea noastra in fa{a lui Dumnezeu, cum ne simjim noi cand §tim ca suntem cine suntem §i ca stam in fa{a Celui Preasfant, incomparabil de sfant. 18 Poporul: Inaintea Ta. Preotul: Tie I^i aducem multumire 26 , Doamne, §i I^i multumim din suflet, pentru ca am cunoscut bunatatea Ta, caci dintru nefiinfa [ex nihilo] ne-ai adus pe noi §i ne-ai facut ceea ce suntem, §i ne-ai facut casnici §i fii ai Tai prin Sfmtele Tale Taine. §i Taina aceasta evlavioasa ne-ai poruncit-o noua, pentru ca acestei mese duhovnice§ti noi sa ne invrednicim. Pastreaza in noi, Doamne, darul Dumnezeie§tilor Tale Taine [depositum Mysteriorum Tuorum Divinorum] §i fa-ne sa mergem intru asemanarea vie^ii ingere§ti, pentru ca sa avem viata §i sa ne desavar§im inaintea Ta. Sa nu ne despar^i pe noi de Sfhrfii Tai, ci da-ne noua sa savar§im in mod desavarsTt voia Ta cea mare sT desavar§ita, pentru ca sa fim pregati^i de descoperirea deplinata^ii aceleia ultime §i sa stam inaintea mare^iei Tale §i, dupa dreptate, sa ne facem parta§i bucuriei impara^iei Tale, prin harul, mila §i iubirea de oameni ale Unuia Nascut Fiul Tau, prin Care sT cu Care Ti se cuvine slava, cinstea, [etc.] [ §i inchinaciunea, impreuna §i cu Duhul Sfant, acum §i pururea §i in vecii vecilor]. Poporul: Amin. Preotul: Pace [tuturor]! Poporul: §i cu duhul tau! Diaconul: Dupa [aceasta]. Poporul: Inaintea Ta, Doamne! Preotul: Hristoase, Imparate al slavei §i Parinte care ai facut veacurile, Jertfa cea sfanta, Arhiereule ceresc, Mielul lui Dumnezeu, Care ridici pacatul lumii [peccatum mundi], iarta pacatele poporului Tau §i nu-1 lasa ca sa fie stapanit de nebunie [insipientias]. Pastreaza-ne pe noi prin comuniunea Sfintelor Tale Taine. [Departeaza de la noi] tot pacatul, fie cu cuvantul sau 26 Se pare ca inainte de aceasta rugaciune se imparta§ea intreaga Biserica, pentru ca aceasta e o rugaciune de multumire pentru primirea Sfintelor Taine. 19 cu gandul sau cu lucrul, pentru ca sa ne bucuram de intimitatea casei Tale. Nu te departa de la fa^a noastra, ci paze§te-ne trupul nostru prin Trupul Tau §i reinnoie§te sufletul nostru prin Sfmtele Tale Taine §i binecuvantarea Ta, Doamne, sa fie in tot omul nostru dinauntru §i din afara, pentru ca sa Te slave§ti in noi §i intre noi §i de-a dreapta Ta sa ne a§ezi pe noi §i sa avem binecuvantarea Tatalui Tau §i a Preasfantului Tau Duh. Poporul: Amin. Diaconul: Binecuvantat e§ti Doamne! 20 Sfdntul Ierarh Atanasie eel Mare Despre Sfintele carfi 27 Se cuvine, a§adar, §i, pe buna dreptate, ca pe eretici sa ni-i aducem aminte ca pe ni§te mor^i, care sunt in jurul nostra, pentru ca avem pentra mantuirea noastra Carole dumnezeie§ti. §i, ma tern ca nu cumva, dupa cum a scris Pavel corintenilor, nu pu^ini dintre cei mulfi, din cauza simplita^ii si a ne§tiint.ei, sa se mire de ticalo§ia oamenilor §i, ramanand in aceasta postura, sa fie condu§i de ceilarfi, care se numesc pe ei in§i§i tainuitori, unii care insula prin omonimia existenta in adevaratele Scripturi. Caci ace§tia ii cheama §i ii asculta, daca exista ceva ce ii nelini§te§te, referitor la toate §i de aceea eu m-am gandit sa l\\ scriu din aceasta cauza, despre necesitatea §i folosul celor biserice§ti. §i, mai degraba, la acestea ma gandisem, sa ma fac no folositor §i sa introduc in suferint.a mea chipul Evanghelistului Luca, zicand §i aceasta: cu adevarat, ca cei, care §i-au pastrat stapanirea de sine, au cunoa§terea 29 celor O A ascunse §i amestecarile acelea cu car^ile insuflate de Duhul Sfant 31 . §i acest lucra ne impline§te, dupa cum §i predaniile Parin^ilor, ale celor, care au fost martori oculari de la inceput §i ajutoral pe care ni-1 face cuvantul lor - lucra trait §i de unul ca mine - a dat pentru fratii, care ^in de noi §i sunt inca invat.acei, o §i mai mare ocazie, de a fi expu§i rigorilor legii §i ale Predaniei. 30 27 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut cf. Sfantul Atanasie eel Mare, Epistula Festalis XXXIX, TLG 014. 71. 4t. - 015. 76. 9t. 28 Altera. Literal era vorba, despre vorbirea celor ascunse, de to: ^eyou-cva airoKpuctxx. Cei, care nu mai sunt biruiti de pacat, cunosc cele de taina ale Sfintei Scripturi. Curajia e cheia de intelegere a Sfintei Scripturi. 31 In ceea ce prive§te pe uii;ai., acesta are, in primul rand, conota{ii sexuale §i a§a e §i folosit in alte contexte. Dar aici amestecarea, unirea cu carjile Sfintei Scripturi e unirea cu Sfantul Duh din ele, cu intelesurile luminoase, dumnezeie§ti ale ei. Nu e vorba de o intelegere a lor de la distanfa, ci de o unire intima cu ele, de o unire adanca cu acele intelegeri, care ne ating persoana noastra in mod adanc, fiintial. 21 Pentru ca a fi credincios e - ca §i pentru tine - a avea dumnezeiasca Scriptura, cu scopul ca fiecare sa treaca peste cele de jos ale pacatelor 32 , pentru a fi curat §i a se bucura deplin, iara§i, de cele pe care noi le-am reamintit. De aceea, in Testamentul eel vechi, numarul cartilor este de douazeci §i doua, §i aceasta insa, dupa cum §tim, e in acord §i cu invat.aturile, pe care evreii le-au mo§tenit, insa §i succesiunea §i numele lor sunt asemanatoare cu ale acelora: prima este Geneza, a doua Exodul, a treia Leviticul, §i dupa aceea e Numerii §i apoi Deuteronomul. §i urmatoarele sunt ale lui Iisus al lui Navi §i ale Judecdtorilor, §i dupa ele aceea a lui Rut. §i apoi urmeaza patru cdrfi ale Regilor. §i acelea sunt prima §i a doua, ca ni§te carti, care vin la rand, apoi a treia §i a patra urmeaza in acela§i fel pe primele. Dupa care vin cartea intdia §i a doua a Paralipomenelor, la fel, in car^i, care urmeaza una dupa alta. Apoi cartea / a lui Ezdra §i a doua . La fel, urmeaza acesteia iar dupa aceasta e cartea Psalmilor. §i urmeaza Paremiile (adica Pildele lui Solomon n.n.) §i Ecclesiastul §i Cdntarea Cdntdrilor. Dupa acestea este §i Iov §i apoi Profefii, urmand cei 12 Prooroci, cu car^ile lor, una dupa alta §i, mai intai, Isaia, Ieremia §i, impreuna cu ei, a lui Baruh , Pldngerile §i -J c Epistola . §i, dupa aceea, a lui Iezechiel §i Daniel. Acestea sunt in intregime car^ile, care se cuprind in Vechiul Testament. Iar despre Noul Testament inca, nu am inceput sa zicem. Caci aici sunt acestea: patru Evanghelii, adica cele dupa Matei, dupa Marcu, dupa Luca §i dupa loan. §i dupa aceea urmeaza acestea, adica Faptele Apostolilor §i Epistolele catolice, numite §i cele 7 ale Apostolilor, adica: una a lui Iacov §i doua ale lui Petru, apoi trei ale lui loan §i dupa aceea una a lui Iuda. 32 Literal: ale abaterilor, ale hoinarelilor. 33 Pentru noi e Cartea lui Neemia, care insa poarta numele §i de Cartea a doua a lui Ezdra. 34 E interesant ca pentru noi, Cartea lui Baruh e considerate intre carjile necanonice. 35 Ale lui Ieremia. §i aici e interesant, ca Pldngerile lui Ieremia le consideram astazi canonice, pe cand, Epistola lui Ieremia, face parte dintre cele 14 necanonice redate in ed. BOR 1988 aBibliei romdnesti. Care sunt asezate, era literal. 22 Dupa aceea Pavel Apostolul are 14 epistole §i §irul scrierilor sale e acesta: prima e catre Romani, apoi are doua catre Corinteni §i dupa aceea catre Galateni. §i urmeaza apoi, cea catre Efeseni, apoi catre Filipeni §i catre Coloseni §i, dupa aceea, doua catre Tesaloniceni §i catre Evrei. §i, cu trimiteri directe, avem pe cele doua catre Timotei, una catre Tit §i, in cele din urma, una catre -in Filimon, §i apoi Apocalipsa lui loan . Acestea sunt izvoarele mantuirii 38 , a§a incat, eel, care a fost insetat sa se poata imbel§uga, din destul, prin acele cuvinte. Numai in acestea e bunavestirea invat.aturilor evlaviei. §i pe nici una dintre acestea sa nu o aruncati §i nici din acelea ce va fac liberi! §i despre acestea Domnul a zis saducheilor: „Va in§elati, ne§tiind Scripturile §i nici puterea acelora", dupa cum §i acelor evrei, care refuzau sa-L asculte le-a zis: „Cercetati Scripturile, caci acelea sunt care marturisesc despre Mine". §i, intr-adevar, din aceasta cauza, cu precizie 39 multa s-au stabilit, pe langa acestea, §i acele carfi necesare. Caci sunt §i alte carti, in afara de acelea, care nu sunt canonice, dar sunt bine scrise 40 §i, pe care, Parintii le-au cunoscut drept unele, care sunt foarte apropiate acelora §i pe unele, care sunt de dorit, a§ezandu-le §i pe ele ca scrieri ale evlaviei, §i anume: Inielepciunea lui Solomon §i Inielepciunea lui Sirah §i Estera, §i Iudita, §i Tobit §i Didahia, numita a Apostolilor §i Pdstorul . 37 Ordinea carjilor Vechiului §i ale Noului Testament, dupa cum se poate vedea, difera cu mult, fa{a de cea pe care o avem astazi. Pentru Sfantul Atanasie, Apocalipsa facea parte din canonul noutestamentar §i, ca atare, el vorbe§te de toate cele 27 de carji ale Noului Testament, neindoindu-se ca Epistola catre Evrei e a Sfantului Pavel. Nu da numele celor doisprezece Sfinji Prooroci vechitestamentari, nu aminte§te nimic de Cartea Esterei, dar include cartea Sfantului Baruh intre cele canonice. Cartea e a Sfantului Iov, dupa Sfantul Atanasie iar Sfantul Pavel e situat dupa Epistolele catolice §i inainte de Apocalipsa, de§i, astazi, epistolele sale urmeaza imediat dupa Faptele Sfin{ilor Apostoli. 38 Sfanta Scriptura, in intregime §i fiecare carte a ei, in parte, sunt izvor sau izvoare ale mantuirii, din care invajam, pe cele care ne sfinjesc viaja. Izvorul de apa vie al Sfantului Duh izvora§te din acestea §i trebuie sa-1 cautam aici cu inima curata, curajita de erezie §i de pacat. 39 Literal: cu acrivie. 40 In ceea ce prive§te adevarul lor ele sunt corecte. 41 E vorba de Pdstorul Sfantului Herma. Observam aici, cum Sfantul Atanasie include intre cdrfile bune de citit, atat carji canonice, ca Estera, necanonice vechitestamentare, dar §i creajii ale epocii noutestamentare, ca Didahia §i Pdstorul. 23 §i, la fel iubindu-le, atat pe cele care sunt canonice, cat §i pe cele care sunt bune de citit, nicaieri sa nu se gandeasca §i sa nu se aminteasca apocrifele, dupa cum §i cariile eretice, ci numai scrierile in care se ca^tiga acestea, adica se da libertatea §i toate darurile acelui timp 42 , dupa cum punerea inainte din vechime, da ocazia de a avea departare de toate cele, care ating 43 pe cele ale cura^iei. 42 In care au fost scrise. 43 Cu sens negativ aici: de a strica, de a altera credin^a §i cura^ia vietii. 24 Epistola cdtre [Sfdntul] Ammonie Monahul 44 Toata frumuse^ea §i curatia sunt creatia lui Dumnezeu, caci nimic, care sa fie corupt §i necurat nu a creat Dumnezeu, dupa cuvantul: „caci Hristos este jertfa, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pentru mantuirea noastra", dupa cum spune Apostolul. §i, din aceasta cauza, diversele §i nenumaratele sage^i ale Satanei §i ne^tikrfele in cunoa§tere te pregatesc pentru a fi agitat, stanjenindu-te astfel lucrurile facute de catre frati iar acelora impra§tiindu-le gandurile, spre cele nefolositoare §i spurcate. Dar tu poarta-le u§or pe acestea §i planul eel rau 45 se va departa de la noi, cu ajutorul harului dumnezeiesc, care ne mantuie§te pe noi §i care ne va da o cunoa§tere mult mai - 46 curata a acestor ^epu§e josnice . „Dar toate sunt curate pentru cei curati, caci toate necuratiile con^tiint.a le arata de la sine". §i ma minunez de sofismele 47 diavolului, caci prin ispitele §i ranile rele pe care le face, gandurile sunt conduse in taina spre a face presupuneri, care par sa fie ale cura^iei, dar sunt in^elese, mai apoi, ca o intrare in rau §i ca un examen. Caci aici am aratat mai intai, nefericirile adevaratei asceze §i mantuitoarea vie^uire §i slava celor care se stapanesc pe ei intru toate. Caci ace§tia, care i§i mi§ca voint.a, fara ca sa fie purtati cu ceva de cele care sunt folositoare vie^ii, ies din starea de a fi cautatori ai lucrurilor trecatoare §i proste§ti, pe care se cuvine sa le respinga. Fiindca ce imi ve^i spune despre cei, care sunt iubitori de Dumnezeu §i evlavio§i, care au fiint.a lor curatita de pacat §i care sunt afara de orice invinuire? Caci cei care s-au facut 44 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut, cf. Epistula ad Amun, TLG, 013. 63. It. - 014. 71. 4 t. E vorba despre Sfantul Amonie din pustiul Egiptului. 45 Al Satanei. 46 Ispitele sunt momentele de solicitare satanica din care invatam, cum sa ne alipim inima numai de Dumnezeu. De§i suntem atra§i spre josnicii, injelegem ca voia lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu pacatul §i ca singurul nostru dusman este cedar ea infafa ispitei. 47 In greaca e to oo<\>io\ia §i se refera la vicleniile, la gandurile false dar prezentate noua ca bune de catre demoni. Cand suntem sofisti suntem ni§te oameni, care vrem sa tulburam minjile oamenilor, dar nu le daruim nimic concret. Observam cu multa incantare calitajile ample ale limbii grece§ti in a exprima o realitate. Nuanjele sunt foarte multe §i, adesea, surprinzatoare. 25 pe ei m§i§i de batjocura §i prin toate au devenit ca ni§te miei care pleaca departe, du§i de mirosul lor §i de gurile care cauta peste tot in jurul lor, iata ca acum, toate pe care le-am avut §i am spus ca sunt multe, acestea pantecele noastre le judeca §i de asemenea §i via^a mea, pentru vie^uirea mea plinade cele rele 48 . Insa tu, „care faptele mainilor tale te-au facut om credincios la Dumnezeu", dupa cum spune dumnezeiasca Scriptura, cum sa nu fii in stare de curatia voin^ei prin fapte, care sunt cunoscute de tine de la sine? Iar noi, care „ne-am facut neamul lui Dumnezeu", dupa dumnezeiescul Apostol, nu lucram pentru a ne face pe noi inline fara de pacat? Dar nu putem face acestea de unii singuri! Caci mirosul urat al lucrarii pacatului, care este impregnat in firea noastra, e eel, care se ridica sa judece voint.a noastra cea rea. Fiindca firea, cautandu-§i implinirea in alta parte, ca sa ajunga la cele dintai 49 , trebuie sa sufere toate acestea. Dar fiindca am vorbit impotriva despre voint.a singura 50 , cu cuvinte drepte, e mult mai bine, ca despre ceea ce facem impreuna cu Dumnezeu, astfel sa le purtam, adica conform cu Evanghelia. Caci aceasta „nu locuie§te in oamenii necurati, fiindca stau departe de ea", fapt pentru care e necesar, ca toate aceste absurdity, sa nu cumva sa le cautam, ca acestea sa ne convinga pana la urma . 48 Dar ideea, care transpare din ultima parte a acestei fraze spune ceva §i mai mult, ca eu am stat in rele, am avut o stare in care mi-am cautat „lini§tea" in rele. Nu numai ca am trait rau dar m-am §i bucurat de rau. Pentru Sfantul Atanasie, vietuirea in pacat nu e o viejuire fara sa stii sau fara. sa vrei. Raul nu se traie§te incon§tient. Raul se face cu con§tien{a, chiar daca con§tien{a raului e foarte redusa. 9 La firea curajita de Sfantul Botez. 50 Vointa autonoma, care exclude pe Dumnezeu sau pe aproapele. 51 Daca cautam sa cunoa§tem pacatul, demonii ne conving pana la urma, ca el e ceva bun. §i cei care au crezut, in putinatatea lor de minte, ca pot pacatui dar sunt aceea§i de mai inainte, s-au in§elat amarnic, pentru ca pacatul a inceput sa locuiasca in ei cu putere, pricinuindu-le mari dureri suflete§ti §i trupe§ti. Sfanta Evanghelie nu locuie§te in cei necuraji, pentru ca puterea ei, Sfantul Duh, nu poate locui in mijlocul necurajiei inimii. Poji citi Sfintele Evanghelii, mulji o fac, chiar daca nu sunt de-ai no§tri, dar ei raman la un nivel periferic al injelegerii, caci intelegerea e data de Sfantul Duh, care intra in om numai datorita credinjei lui drepte §i a viefii lui sfinte. Nu Dumnezeu ne ascunde injelepciunea, ci noi nu ne curajim inima, pentru a o primi intreaga, din iradierea prea iubitoare a lui Dumnezeu. 26 Fiindca mai intai, cele scrise nu sunt pentru ne§tiinta. mea proprie, pentru §ubrezenia mea , cea care este foarte violenta? Sau pentru eel, care are cuvantul dumnezeiesc? Caci cine, din nou, face unele la fel [cu acestea n.n.], prin intermediul mancarurilor, acela nu dezleaga nebunia aceea sau, mai degraba, aceasta dubla in§elare, caci s-a zis: „nu locuie§te in oamenii necurati, fiindca stau departe"? Caci apoi, pentru ce a continuat §i a zis mai departe: „cu inima"? Pentru ca, aici este vorba de bogatiile cele rele ale gandurilor pacatoase §i de celelalte cautari pacatoase. §i impreuna cu acela§i Apostol, de ce ne invata, zicand: „Mancarea nu ne face vrednici de Dumnezeu"? Caci ceea ce s-a zis aici este binecuvantat astazi, fiindca firea ce ne judeca pe noi nu ne administreaza §i pedeapsa 53 . Dar, poate, ca prin pedeapsa vindecatoare, ca §i din aceste doua dureri, sa te faca sa scapi, mai presus de acele aparari ale pacatului 54 . Caci vie^ii zguduite i se aduc poduri de scapare, in fiecare dintre membrele noastre, ca unii ce ne hranim in doua moduri, in cele din urma. Fiindca oaia i§i indreapta capul peste tot, intr-un mod precis 55 sj aidoma i§i indreapta §i capul spre apa §i stomacul strange, deopotriva, cele doua feluri de hrana. La fel se intampla §i aici cu ceea ce rezulta din acestea doua. Caci, o, Parinte iubitor de Dumnezeu, cum este acum pacatul, in fa^a lui Dumnezeu, pe care 1-a plasmuit via^a celor, care voiesc sa se conduca de unii singuri §i care fac membrele lor sa aiba doua intrebuin^ari ? Fiindca nu trebuie sa te pregate§ti mai inainte pentru pacatele vrajma§e, dupa cum s-a zis? Nu cumva nu este un 2 Literal: instabilitatea mea, starea mea de cochetare atat cu virtutea, cat §i cu pacatul. 53 Adica, chiar daca firea §i con§tiin{a noastra ne mustra, nu suntem pedepsiji imediat. Ci glasul fiinjei bolnave de pacat cere vindecarea, cere ie§irea din starea de boala, pe care a adus-o pacatul. 54 Pe care noi le facem dupa ce pacatuim. 55 Spre smocul de iarba. 56 Initial era vorba de o intretaiere de drumuri sau de doua ie§iri. Cei care lucreaza in trupurile lor §i binele §i raul intrebuin{eaza, in mod schizoid, propriul lor trup. Firea umana e facuta sa aleaga binele, pentru ca a fost facuta buna de Dumnezeu, care e Binele absolut. Tocmai de aceea spune Sfantul Atanasie, ca o a doua intrebuintare a trupului, spre rau, nu e proprie omului, ci e o urmare a pervertirii firi noastre prin pacate. Astfel nu avem doua ie§iri (SiexoSoui;) axiologice, atat spre bine, cat §i spre rau, ci numai spre bine. 27 pacat sa nu ne foloseasca adevarul, daca lucrarea facuta de 57< Creator are doua func^ii in om ? Pentru aceste intrebari, acestea le raspundem, zicandu-le: De ce pune^i astfel de intrebari? 58 Caci in lege s- a zis - §i pe acestea Dumnezeu le-a permis - : „Cre§te-ti, va zic, §i inmul^iti-va §i umple^i pamantul" (Fac. 1, 28). §i pe acestea §i Apostolul le inva^a, zicand: „Cinstita este nunta §i patul nespurcat". Caci sunt doua moduri de vietuire 59 . Ce secret §i adulter, a§adar, a fost eel, care s-a poruncit aici? Dupa cum, la fel, §i din via^a lor, despre cealalta cale, nu se va cunoa§te §i nu se va descoperi cele doua moduri de credere? 60 . Caci, care glas poate spune „sa nu exista^i", in afara de faptul, cand luptatorii sunt uci§i in lupta §i dupa lege §i primind lauda dupa vrednicia lor? 61 Acest lucru este dupa adevar §i cu multe cinstiri de la acei luptatori, care sunt stapani, dupa vrednicie 62 , de la stalpii aceia cu batrane^i stapanitoare §i afara de orice teama 63 Caci unul ca acesta, dupa ce face acest lucru, nu mai poate fi ca cei de sub timp, pentru ca merge spre via^a ve§nica §i spre impreuna existentl a sa [cu Sfnuii]. Iar de cuvantul aceluia §i de acesta sa ne alipim. „Fericit este eel, care in tineretea sa, poarta jugul eliberarii de firea sa, pentru a se face sarac cu duhul" 64 . Caci acestea au fost scrise impotriva placerii, „a celor desfranati §i a adulterinilor" de catre Apostol, ca sa fie o pedeapsa a lor. Caci doua sunt caile de urmat in viat.a in legatura cu acestea: una, a§adar, fiind mai aproape de calea 37 Adica 1-a creat cu trup §i suflet §i, in definitiv, cu doua moduri de percepere a realitatii, de experiere a adevarului dumnezeiesc §i a realitajilor existen^iale. 58 Literal: de ce folosiji astfel de cuvinte? 59 Adica viaja de familie §i viaja monastica. 60 Cre§terea de aici indica dezvoltarea spirituals a celor care traiesc cununaji religios $i a celor, care au depus voturile monahale. Comparand cele doua vieti, dar, mai ales, repere reale din cele doua vieti, din cele doua moduri de vietuire, vom observa cum s-au desavar§it fiecare in parte. 61 Se refera la mucenicie. 62 „Stapanii dupa vrednicie" sunt cei, care isi stapanesc trupul si sufletul, adica sunt stapani peste patimi. E§ti prinj, e§ti §ef al vietii tale, daca hi sfin{e§ti viaja. §i vrednica e tot una cu lipsa de lupta din partea patimilor, cu inima curata. 63 Dumnezeie§tii Paring sunt cei care lauda pe cei care se sfin{esc prin mucenicie. Vrednicia muceniciei e dupa adevarul lui Dumnezeu §i de aceea e mult laudata de catre cei Sfinji. Dupa cum observam, Sfantul Atanasie nume§te sfinjenia, desavar§irea: o stare peste care e§ti stapan §i in care traie§ti fara teama caderii. 64 Literal: copil sarac. A te na§te ca un copil sarac de patimi, prin asceza, inseamna a te simplifica, a{i sfinji via^a. 28 de mijloc §i care e mai saraca, de casatorie vorbesc, iar a doua, de via^a ingereasca §i netrecatoare, adica/ec/on'a. Cad, daca cineva este lumesc, acesta este casatorit, caci a§a §i-a ales sa fie, dar neavand prin aceasta niciun motiv de a fi bolnav 65 . Cu atat mai mult prin via^a cea plina de daruri dumnezeie§ti nu poate sa ia vreo boala, ci ia, cele pe care le poate face, §i anume: „un rod de treizeci". Fiindca §i eel care e Sfant, dupa cum §i Puterile cele mai presus de ceruri, daca si acrivia celor dintai §i cele doua extreme ale caii el le va trece, de asemenea va avea §i harisme mult mai pline de minunare. Fiindca plinatatea roadelor este o suta, dupa cele care se fac de catre fiecare. Iar de necura^ia de aici §i de disputele rele te-ai departat pe tine insu^i §i cu ajutorul car^ilor Sfinte te-ai dezrobit de cele vechi 66 . Dar a confirma acestea, o, Parinte, inseamna a fi ca acelea insa§i, de§i suntem sub ele. Caci in cuvintele apostole§ti, in Evangheliile inva^atoare de suflet, impreuna suntem sfaturfi, ca de altfel §i in Psalmi, sa zicem: „Inviaza-ma dupa cuvantul Tau". §i cuvantul acesta, a§adar, §i adorarea Lui se face de catre inimi curate. Caci acela vede lucrurile ca §i acel Proroc, care in ale sale cuvinte zicea: „Inima curata zide§te intru mine, Dumnezeule" (Ps. 50, 11). Adica: nu ma lasa in tulburarile gandurile celor rele. Caci iara§i zice David: „§i duh stapanitor oranduie§te intru mine" (Ps. 50, 11). Adica: ca nu cumva gandurile mele sa ajunga de nestapanit, ci puterea mea o intare§te, prin lucrarea Ta, asemenea unei funda^ii bine intarite. Dar acesta insa, care este §i omul care poate da sfaturi, spune cuvintele adevarului cu multa convingere, catre acela care a intarziat : „voi cunoa§te calcarile tale de porunca din calea ta". §i avand curajul, care vine de la Dumnezeu, acestuia tu ii vei spune relele sale luandu-1 deoparte §i atingand adevarul cu aten^ie: „§i nedrepta^ile asupra ta se vor intoarce". 65 Casatoria nu e o opreli§te pentru sfintenie. Au fost §i vor fi §i Sfinti casatorifi, pentru ca ceea ce conteaza e dorinja neintrerupta pentru Dumnezeu §i fapta buna. 66 Nu numai necurafia fizica §i sufleteasca trebuie eradicate, ci §i disputele pentru cele trecatoare, care sunt o urmare a pacatelor. Insa numai prin dreapta invatatura dumnezeiasca pofi ie§i din bezna patimilor. Nici asceza fara invajatura dreapta, dar nici invajatura dreapta fara asceza. De fapt, luptandu-te cu patimile injelegi carfile Sfinte §i injelegand cardie Sfinte, capeti noi puteri pentru faptele bune. Te lupti §i intelegi, injelegi §i te lupti pentru curatirea ta de patimi. 29 Astfel sa se faca acela, a§adar, fa^a de cei care vietuiesc rau, facandu-se unul, care se nevoie§te sa ii invete pe ei, ca prin inima buna, sa le spulbere indoielile avute de ei, prin „duhul stapanitor" pe care il are §i sa ii faca sa fie intari^i. §i astfel, cu siguran^a, ca adevaral se va putea cunoa§te, §i il vom avea pe acela cu totul §i nemi§cat, in Hristos Iisus Domnul nostra, cu slava Tatalui §i impreuna cu stapanirea Duhului Sfant, in vecii vecilor. Amin. 30 Pentru ce a fast numit Melhisedec, fara tatd, fard mama si fara genealogie? 67 Istoria lui Melhisedec In timpul acela a trait o imparateasa numita Salim, dupa al carei nume s-a numit §i ora§ul ei de re^edintl. Aceasta a nascut pe Salaad §i Salaad a nascut pe Melhi. §i Melhi a avut o fata al carei nume era ca al acelei imparatese §i anume Salim. §i acesteia i s-au nascut doi fii: unul se numea Melhi iar celalalt Melhisedec. Iar tatal lor se numea Ellin §i fusese lasat 68 drept jertfa, dupa cele care erau legiferate idolilor. Insa, in acel timp, tocmai cand trebuia sa se jertfeasca idolilor, s-au adunat norii pe cer. §i acela era menit sa fie jertfit de 12 oameni, care a§teptau acest lucru. §i a zis Melhi regelui aceluia, despre fiul sau Melhisedec: „Ia impreuna cu tine din copiii care iti sunt robi §i du- te la turma vitelor §i prinde-mi 7 vi^ei, ca sa jertfim zeilor. Dar dintre ei sa nu fie Melhisedec, caci gandesc, ca har dumnezeiesc a cazut peste el pentru aceasta cale §i acesta indreapta ochii lui catre cer, spre privirea soarelui. §i pune-1 pe acesta sa §tie despre luna §i despre stele. §i, in sinea lui sa apara ganduri ca acestea: < Daca Cineva a facut cerul, pamantul, marea §i stelele, Aceluia I se cuvine a I se aduce jertfa, din cele facute de El >. Caci pentru mine e de la sine in^eles 69 , ca sunt facute semnele cerului, pentru ca Ziditorul lor, deasupra acelora Se odihne§te 70 . 67 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut, cf. PG 28, col. 525-529, apud. TLG, #074 28.525. It. - #075 28. 533. 5t. 68 Literal: abandonat, lasat fara niciun ajutor din partea cuiva. Se exprima aici situajia acelui om, care fusese ales sa fie sacrificat zeilor §i a carui situate nu putea fi schimbata de nimic §i de nimeni. Lupta cu inexorabilul din lume pagana, cu acel implacabil artificial, dictat de traditiile pagane. 69 Este evident, este mai mult decat sigur. 70 Dumnezeu I§i are laca§ul mai presus de orice create a Sa. Dumnezeu e cu totul altceva decat creajia Sa. Acesta deducea existenja lui Dumnezeu tocmai din aceea, ca El nu poate fi gasit nicaieri, pentru ca depa§e§te toate §i umple toate. Dumnezeu transcende universul creat. §i tocmai, pentru ca El nu poate fi gasit undeva, acesta deduce ca e mai presus de toate. Daca ar fi fost din lume, imanent, bineinjeles ca nu putea sa transceanda lumea §i sa fie creatorul ei. Dar, pentru ca Dumnezeu e mai presus de tot ce exista, atunci El e Ziditorul lumii, Creatorul §i Oranduitorul ei. 31 §i Acesta este fara spurcaciune 71 , nevazut, nemuritor, singurul Dumnezeu, Care exista in cer si pe pamant, Cel care e cunoscatorul blasfemiilor din inimi. Acesta este adevaratul Dumnezeu! Lui I se cuvine a I Se darui jertfa. Eu nu ma indepartez de tatal meu si gandesc ca si el. In acelasi fel o sa ma auzi si pe mine vorbind. Dar nu ucide pe Melhisedec, nici nu-1 lepada. Caci iata, aceluia, tatal sau ii zice: „Unde sunt vi^eii?". §i Melhisedec zice aceluia: „Nu mania tata pe rege, dar asculta-ma!". Zi-i lui: „Ce ai a zice, zi in cuvinte purine!". Caci Melhisedec zice: „Iata darul pe care noi 1-am adus, sa nu-1 dam pe acesta acelor zei in care crede^i; caci aceia nu mi se par a fi zei. Ci, mai degraba, sa aducem jertfa Aceluia, Care Se odihneste peste ceruri, caci Acela este Dumnezeul dumnezeilor. Iar, daca pe tatal aceluia te manii, el spune aceluia care se supara 72 : „I{i zic \ie: mergi si adu aceasta 73 ! Fa aceasta si nu mai sta in cumpana!". §i, din nou, acesta a fost eliberat 74 , din cauza lui Melhisedec. §i s-a dus acesta in turma vitelor si a luat un dar regelui Salimului. §i, odata cu darul, 1-a trimis si pe Melhi , catre cetatea Salimului. Iar catre femeia lui a trimis sa se zica asa: „Iata aducem, ca dar, pe unul dintre fiii nostri". §i femeia lui, cand a auzit aceasta, 1-a plans pe fiul ei cu amar. §i a cunoscut, ca barbatul ei a vrut sa fie iertat de catre rege, pentru a nu fi omorat Melhisedec, fiindca in acest fel 1-a putut cumpara pe el, ca sa nu fie jertfit. §i ridicandu-se aceasta, s-a dus la imparateasa si i-a zis: „Vai mie, ca am obosit de atata, cat m-am muncit fara nici un rost!". Dar vazand-o pe aceea regele, i-a zis ei: „Nu mai plange, caci i-am primit aici pe amandoi! §i, daca sunt acum ai mei, eu pot sa-mi aleg pe care unul, pe care il doresc si il voi aduce jertfa pe acela, pe care il vrea zeii nostri. 71 Fara corupjie interioara, adica Unul, Care nu cunoa§te pacatul, Care nu are raul in firea Sa. 72 Adica regelui. Observaji acest schimb de replici ca din partea lui Melhisedec, pe care il gasim in gura tatalui sau. El vorbeste atat pentru fiul sau, cat si pentru sine. E in acelasi timp vestitorul opiniei sale si a opiniei fiului sau si crede ca fiul sau are o menire aparte din partea lui Dumnezeu. 73 Adica sa aduca jertfa lui Dumnezeu si nu zeilor. 74 Ellin, tatal lui Melhisedec. 75 Pe primul dintre fiii sai. 32 Iar daca sunt acum ai tai, vei alege pe eel pe care il vei dori §i pe care 1-ai iubit ca pe acela. §i acum, care crezi ca trebuie izbavit de preo^i?". §i sor^ul a cazut, prin alegerea imparatesei, pe Melhisedec, pe care aceasta il iubea. Iar regele Salimului a cinstit pe acela, pentru femeia lui, pentru ca a dat pe fiul lui ca sa fie adus jertfa; caci infrico§area zeilor cazuse peste el. §i a mers Melhisedec §i a luat §apte vrfei §i, pentru ca tatal sau ob^muse eliberarea sa, acesta s-a dus in templul idolesc al celor 12 zei §i 1-au adus jertfa impreuna cu copiii altor paring, care venisera acolo. §i aceia erau 300 la numar, afara de mamele lor iar berbecii sj oile erau nenumarate §i pe acestea le-a pregatit degraba pentru jertfa. Iar mama lui Melhisedec, adica Salim, a ramas in locul acela, si a ridicat glas mare §i a zis catre Melhisedec: „Nu plange pe fiul tau, caci dupa aceasta greutate el va departa cu^itul de jertfa". §i acesta auzind-o pe mama lui strigand asemenea cuvinte, i-a zis ei: „Cand se va intampla cu mine aceasta?". §i ridicandu-se a mers in muntele Taborului. Insa mama lui s-a ridicat §i a mers in templul idolilor §i a vazut mai inainte pe acel fiu §i cu^itul de jertfa §i intreg neamul ei. Iar Melhisedec urcand muntele Taborului §i-a plecat genunchii §i a zis: „0, Doamne, Dumnezeul tuturor, Facatorul cerului §i al pamantului! Tu m-ai chemat doar pe mine la adevarul lui Dumnezeu §i mi-ai dat sa aud clipa aceasta §i porunca aceasta atat de mare, de a aduce jertfa pe fratele meu Melhi, pe care Iadul 1-a luat §i 1-a inghi^it pe el". §i a ascultat Dumnezeu pe Melhisedec §i indata i-a dat lui sa fie in stare sa lucreze pamantul §i sa se intareasca acela, stapanind tot neamul lui Melhi, impreuna cu toate ceta^ile lui §i nu numai oamenii, statuile, templele, animalele sau lucrurile, care erau prin ora§e, ci tot ceea ce exista in ele. §i coborand atunci Melhisedec din muntele Taborului, pentru ca Dumnezeu il ascultase pe el, cu frica mare se uita inapoi spre munte. Apoi a mers, astfel, prin mijlocul unei paduri, cu tarie in sine, §apte ani de zile. §i el a ajuns in acest timp gol, a§a cum ie§ise din pantecele mamei sale iar unghiile ii erau la o 33 palma de pamant §i parul capului sau era pana la talie iar pielea spatelui i se facuse asemenea unei carapace. Mancarea lui erau fructele copacilor §i apa lui era apa de izvor, atunci cand le avea. §i dupa ace§ti 7 ani de zile a auzit un glas Avraam, care i-a zis: „Avraame, Avraame!". §i a zis Avraam: ,,0, Domnul meu!" §i i s-a zis: „ Ia-^i haina de deasupra pe tine §i ia cu tine §i o a doua haina, una scumpa §i aleasa §i mergi in muntele Taborului §i striga de trei ori: „Omule al lui Dumnezeu!". §i omul acela va veni degraba. Insa, sa nu te infrico§ezi de el, nici de ve§mantul lui, nici de unghiile lui, ci imbraca-1 pe el §i vei fi binecuvantat de catre acela. §i a facut Avraam dupa cele randuite lui de catre Domnul §i s-a urcat in muntele Taborului §i a venit in mijlocul padurii §i a strigat de trei ori: „Omule al lui Dumnezeu!". §i a venit Melhisedec §i 1-a vazut pe el Avraam §i s-a inspaimantat. §i i-a zis lui Melhisedec: „Nu te teme, ci spune-mi cine e§ti §i ce vrei?". §i i-a zis Avraam: „Domnul m-a randuit sa-^i aduc imbracamintea aceasta sj sa te strig, ca sa fiu binecuvantat de catre tine". Iar Melhisedec i-a zis lui : „Auzi Doamne pe eel, care ai randuit sa vina la mine §i a§a sa faci cu el!". §i s-a facut cu Avraam, ceea ce Domnul randuise pentru el. §i a §ezut Melhisedec in muntele Taborului §i, dupa trei zile, a luat cornul cu ulei §i a implinit 76 cele zise de Dumnezeu, zicand lui acestea: „Sa fii binecuvantat de catre Domnul, Cel Prea Inalt, cat §i cei care poarta numele tau pana la sfar§it, §i sa auda to^i, ca numele tau, acum „Avram", va deveni in cele din urma „ Avraam". §i a fost din nou un glas catre Avraam §i acela i-a zis: „Vorbe§te, Tu, Domnul meu!" §i Domnul i-a zis lui: „Nu se 77 va sfar§i de pe pamant neamul lui Melhisedec, ci se va numi fara tata, fara mama, fara genealogie, neavand un inceput al zilelor §i niciun starlit al vie^ii, asemenea Fiului lui Dumnezeu, ramanand arhiereu in veac. §i 1-am iubit pe el, caci a fost iubit de Fiul Meu, Cel Prea Iubit. 76 Sensul real era acela de a confirma, de a stabili cele spuse de Dumnezeu. 77 Literal: nu va trece. 34 Caci a pazit poruncile Mele §i le va pazi in veci. Caci acesta nu are slava, care exista mai dinainte de a fi timpul §i nici existen^a aceea [proprie numai lui Dumnezeu], fiindca nu a fost cunoscuta de nimeni din cei care au venit intra fiin^a §i care nu are genealogie, nici tata, nici mama. Ci acestea se spun, ca e fara tata, fara mama §i fara genealogie, pentra ca prin aceasta el a placut lui Dumnezeu, ramanand arhiereu in veci". Caci astfel s-a intors Melhisedec catre Avraam, venind cu vinul impara^ilor, daruindu-i drept marturie potiral de vin eel nevazut §i frangandu-i lui o bucata de paine §i poporului sau dandu-le cu adevarat, caci se nume§te „slujire" pana in zilele noastre. §i acestea toate s-au petrecut dupa chipul asemanarii Fiului lui Dumnezeu §i acestea sunt cele pe care le-a adus harul. Caci acestea s-au facut, mai intai, tipuri ale acelei Jertfe, pe care a savar§it-o Mantuitoral, ca o Sfanta punere inainte (if| ocyiav iTpoo^opav). Pentra aceasta se zice: „Tu e§ti arhiereu in veac dupa randuiala (ttiv toc^lv) lui Melhisedec", adica conform cu tipul, dupa care se savar§e§te Sfanta punere inainte, dupa cum a facut §i Avraam. Si, in acest mod, socotind cu adevarat, dupa asemanarea Patriarhului Avraam, si Sfm^ii Paring s-au adunat in Sinod, in orasral Niceea §i au fixat credin^a, fiind cu to^ii 318 Sfnui Episcopi 79 . Pentra care, Dumnezeului nostra I Se cuvine lauda, acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin. 78 La propriu aici avem un verb care se traduce literal prin „a latra impotriva". Sfintii sunt cainii de paza ai poruncilor lui Dumnezeu. Ei apara cu credincio§ie comoara adevarului Stapanului lor. 79 E vorba de primul Sinod Ecumenic §i de numarul Sfinjilor Parinti sinodali. 35 Sfdntul Ierarh Ambrozie al Milanului Rugdciunea de exorcizare a Sfdntului Ambrozie al Milanuluf Doamne Atotputernice, Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, Hristoase Iisuse, Dumnezeule §i Doamne al intregii creatii, Cel care ai dat Sfintilor Tai Apostoli sa calce peste §erpi §i peste balauri; Care intre alte minunate porunci ale Tale ai socotit sa porunce§ti: pe demoni sa-i scoate^i (Mt. 10, 8); a Carui putere face viu, pe cand Satana a cazut din cer ca un fulger; cu staruintl ma rog numelui Tau celui infico§ator §i cutremurtaror, ca slabiciunii mele celei mari, sa-i dai iertarea tuturor pacatelor, indrazneala §i sa o consideri vrednica de darul Tau, ca bra^ul puterii Tale sa ne apere de atacul acestor demoni rai {crudelem draconem) §i sa ne intareasca §i mai mult in credintl §i nadejde. lata, te jur pe tine, duh al intregii murdarii, al intregii in§elatorii (phantasma), al tuturor atacurilor Satanei, cu puterea numelui lui Hristos, Care dupa botezul Sau in Iordan a fost dus in pustiu sj a naruit sala§ul in care §edeai tu. Caci, Celui care a facut margini pamantului, spre lauda slavei Sale, tu ii aduci impotrivire §i prin oamenii rai, nu putinata^ii omene§ti [ii aduci lupta], ci chipului Dumnezeului celui atoputernic §i infrico§ator. Pleaca-te dar lui Dumnezeu, Care te-a umilit pe tine prin virtutea slujitorului sau Iov. Pleaca-te lui Dumnezeu, Care pe tine §i pe armata condusa de tine a lui faraon, cu toata slava ei a scufundat-o in adanc prin robul Sau Moise. Pleaca-te lui Dumnezeu, Care a pierdut prin Daniel pe copiii acelora, care slujeau lui Bel §i se inchinau demonilor. Pleaca-te lui Dumnezeu, Care prin preacredinciosul Sau David a pus pe fuga [duhul] din regele Saul, prin cantari duhovnice§ti {spiritalibus canticis). Pleaca-te lui Dumnezeu, tu, eel care ai fost judecat in Iuda vanzatorul {Juda traditore). 1 Traducerea noastra a fost facuta din limba latina, cf. PL 17, col. 1019A-1020C. 36 Caci aduc acum, ca §i atunci, bataile dumnezeie§ti (divinis verberibus) asupra ta, aratandu-^i tie legiunile tale, care strigau infrico§ate: „Ce este noua §i Tie, Iisuse, Fiul lui David? Ai venit mai inainte de vreme ca sa ne munce§ti (torquere) pe noi? (Mt. 8, 29). Teme-te dar de flacarile acelea ve§nice (flammis perpetuis), care vor fi la sfar§itul veacurilor, pentru cei care vor fi gasrfi nedrepti. Caci [li se va spune acelora: „duceti-va de la Mine] blestematilor, in focul eel vesnic, pe care Tatal Meu 1-a pregatit diavolului §i ingerilor lui" (Mt. 25, 41). Caci pentru cei nedrep^i ai tai §i pentru ingerii tai este viermele, care niciodata nu moare. Pentru tine §i ingerii tai este pregatit focul eel nestins {inexstinguibile incendium). Pentru ca tu e§ti blestematul, tu e§ti izvoditorul omorurilor, tu e§ti eel care vinzi gandul incesturilor, tu e§ti capul blestematiilor, tu e§ti invatatorul lucrurilor celor rele, tu e§ti eel care inrfiezi in erezii, tu e§ti inventatorul tuturor scarnaviilor {obscenitatis). Ie§i dar necredinciosule, ie§i omoratorule, ie§i impreuna cu toata in§elatoria (fallacia) ta! Caci oamenii sunt templul unde voie§te sa locuiasca Dumnezeu. Fiindca pentru care zi, tot intarzii [in oameni]? [Caci in ace§tia este locul] slavei lui Dumnezeu Tatal, Atottiitorul, in fa^a Caruia tot genunchiul se pleaca. Este locul lui Iisus Hristos, Care pentru oameni sangele Sau §i-a varsat. Este locul Sfantului Duh, Care, prin Fericitul Apostolul Sau Petru, S-a aratat in cazul lui Simon, Care a pedepsit in§elatoria ta in Anania §i Safira, Care te-a lovit in regele Irod, ce nu a dat slava lui Dumnezeu, Care, prin Apostolul Sau Pavel, a stricat intunericul orbirii adus de tine prin vrajitorul eel viclean §i, prin inva^atura, a scapat pe cei condusj de cuvintele ghicitoarei cu duh pitonicesc. Departeaza-te dar acum! Departeaza-te in§elatorule (seductor)\ Caci locul tau e in pustiu, acolo unde sunt §erpi ca §i tine. Umile§te-te, cutremura-te! Caci acum e timpul sa te departezi. Caci iata, Domnul, Care stapane§te vine §i focul eel viu arde inaintea Lui §i ingrade§te repede pe du§manii Sai. Caci, daca acum in§eli pe oameni, pe Domnul nu po^i sa-L batjocore§ti. 37 Ie§i dar din ace§tia, caci de ochii Lui nimic nu este ascuns! Ie§i din ace§tia, caci puterea Lui a facut toate! Ie§i din ei, caci \ie §i ingerilor tai vi s-a pregatit gheena cea ve§nica, de gura Aceluia, din care iese o sabie cu doua tai§uri. Caci Acela va veni intra Duhul Sfant, ca sa judece lumea (saeculum) prin foe. Amin! 38 Sfdntul Ierarh Proclu al Constantinopolului Cuvdntarea intdi. Laudd pentru Prea Sfdnta Maria, Ndscdtoarea de Dumnezeu sl Sarbatoarea fecioriei, fratilor, cheama astazi limba noastra catre lauda, asemenea unui cantare^. Sarbatoarea de astazi aduna acum, la un loc, bunuri comune §i, pe deasupra, pe buna dreptate, intr-adevar, foarte bune. Caci sarbatoarea aceasta une§te 82 temeiul infranarii, care este o lauda, mai degraba, pentru partea femeiasca, decat o lauda a femeii 83 , datorita acelor fapte, pentru care Ea este, in acela§i timp, Maica §i Fecioara. §i este foarte iubita §i minunata aceasta intalnire 84 . Caci, iata, pamantul §i marea, cu supunere, in doua s- au despar^it! Aici, intr-adevar, ascultarea navigheaza bland pe spatele smereniei, cea care duce lesnicios adevarata urma a calatorului. Salta natura. Acum neamul omenesc se bucura, dat fiindca §i femeile sunt laudate. Dan^uie§te conducatorul oamenilor §i natura, caci §i fecioarele au lauda: „caci unde s- a inmultit pacatul, acolo a venit din bel§ug §i harul" (Rom. 5,20). ' Of Acesta ne-a venit, fiindca Sfanta, de Dumnezeu Nascatoarea §i Fecioara Maria, a venit intru acel tezaur nepatat al fecioriei, raiul duhovnicesc al Celui de-al doilea Adam, laboratorul unirii firilor, folosul binefacatorului schimb, locuin^a, in care Insu§i Cuvantul S-a facut trup 86 , rugul 87 nascator de via^a (Ie§. 3,2). 81 Traducerea noastra s-a facut din limba latina, cu cateva referinje §i din limba greaca veche, cf. PG 65, col. 679-691. 82 Continet. Are sensul §i de „a {ine laolalta". In Prea Curata se bucura §i fecioarele, dar §i femeile, mamele. Sarbatoarea Ei este un temei al infranarii, atat pentru unele, cat §i pentru celelalte. 83 In general. 84 Aceasta impreuna locuire a fecioriei §i a maternitajii in Maica Prea Curata. 85 Se refera la venirea harului dumnezeiesc. 86 A§a am tradus sintagma: carnem desponsavit. 87 Rubus, literal, inseamna: „zmeuri§" sau „mace§". Dar, pentru ca in text se indica Ie§. 3, 2, folosimpe „rug" din ed. BOR 1988. 39 Caci focul dumnezeie§tii na§teri nu a mistuit-o. Cu adevarat, acel nor u§or (Is. 19,1), care §ade deasupra Heruvimilor purtand trup. Lana cea mai curata (Jud. 6, 37), ploaia cereasca, din care Pastorul oilor S-a imbracat cu trup. Despre Maria zic, Roaba §i Mama, Fecioara §i cer, OO A unicul pod al lui Dumnezeu catre oameni . Infrico§atoarea intrupare a avut loc ca intr-un razboi de ^esut, in care, in mod inefabil, intr-o oarecare masura, ratiunea unirii i-a lucrat aceasta tunica, al Carei {esator, cu adevarat, a fost Sfantul Duh. Legatura, virtute adumbrita din inaltime, nor, vechea lana a lui Adam, panza, nepatata intrupare 89 a fecioriei, suveica 90 de {esut, purtatoarea harului nemasurat, in sfar§it: Nascatoarea [de Dumnezeu], Care pe Cuvantul L-a auzit neclintit. Cine a vazut, cine a auzit de Intruparea lui Dumnezeu Cel nemarginit in pantece §i, pe deasupra, Acela anume, pe Care nu-L pot incapea cerurile? Caci niciunul nu poate spune ingustimea, in care pantecele Fecioarei L-a cuprins. Cel mai inainte de veci din Femeie Se na§te, nu numai Dumnezeu, dar nici numai om fara intinaciune. Caci na§terea Ei fusese u§a, prin care pacatele de multa vreme au fost scoase afara, de mantuirea venita prin u§a 91 . Caci, unde §arpele veninul a aruncat, prin patrunderea neascultarii (Fac. 3, 6), in acela§i loc §i Cuvantul, prin acceptarea ascultarii, trupul Sau §i l-a facut templu. De unde pacatul acela de la inceput a facut sa se nasca Cain (Fac. 4, 1), de acolo S-a nascut Mantuitorul Hristos, fara a ie§i din saman^a 92 . Nu S-a ru§inat Bunul Dumnezeu a se na§te din ; 93 . Femeie. Caci Via^a era, in acest fel, zamislita : nici aducand vatamare 94 pantecului, Care a primit- socotit El Insu§i nascut in mod ru§inos. vatamare 94 pantecului, Care a primit-o, dar nici nu S-a ' „Dei ad homines unicus pons" - col. 682; „x\ \ibvx\ 0eou Ttpoi; dv9pco7toui; yecpupa" - col. 681. 89 Caro = carne. Dar n-am vrut sa evidentiem aici elementul material, ci faptul, ca Prea Curata e fiinja aceia nepatata. 90 Varga U§a sau poarta de la Iez. 44, 2. 92 Barbateasca. 93 Moliebatur, de la molior, iri, itus sum, verb la ind. imp. pasiv, pers. a Ill-a, sg. = a pune in mi§care, a darama, a construi, a ridica, a forma, a provoca, a produce. Am ales forma din text, pentru ca e vorba de Fiul lui Dumnezeu §i nu de cineva oarecare. 94 Putea fi tradus §i cu sensul figurat al subst. labes, is: ru§ine, dezonoare. 40 Caci, daca nu a ramas Mama Fecioara, nici nu este curat omul, Care S-a nascut, nici nu este nastere minunata 95 . Dar daca, dupa nastere, a pastrat, fara indoiala, fecioria, cum nu va fi Dumnezeu din nou si minunea, cum nu se poate spune? Nu este nascut prin stricaciune. Caci nu a oprit a se inchide usile intrarii, dupa cum lui Toma i-a unit nasterea Sa de vedere 96 , la care acesta a exclamat si a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!"(m. 20, 28). O, omule, cred, ca nu aceasta nastere trebuie sa te rusineze! Deoarece, aceasta a fost lucrarea, prin care s-a savarsit mantuirea noastra. Caci, daca nu a fost nascut din Femeie, cu sigurantl, nici nu a fost infruntata 97 moartea. Caci, daca trupul Sau nu a invins moartea, nu e nici El Acela, Care a distrus moartea si nici nu a distrus „pe eel, ce a avut stapanirea mortii, adica pe diavolul" (Evr. 2, 14). Arhitectul intru nimic nu este dezonorat, cand locuieste intr-o casa pe care a creat-o 98 el insusi. §i nici lutul colorat de olar, caci acel vas pe care 1-a facut, nu-1 va remodela". Deci nici pe Acela, Care este Dumnezeu preacurat de toata spurcaciunea si Care din pantece fecioresc aiesit 100 . Caci Cea care era mai prejos decat to^i oamenii 101 a 1 09 1 C\~\ zamislit chipul aproape cazut , caci din Ea, Domnul nu a strans si nu a luat vreo pata. Partus mirabilis. 96 Adica Domnul Hristos i-a dat Sfantului Toma posibilitatea sa vada, dupa Invierea Sa din morji, ca El e, dupa Inviere, Acela§i cu Cel, Care S-a Nascut din Prea Curata Fecioara §i a vorbit cu el, timp de trei ani §i ceva de zile. 91 Oppetivisset e o forma veche de perfect sincopat §i il luam de la oppeto, ere, ivi (ii), itum = a merge inainte, a infrunta. 98 Mot a mot era „a da afara, a alunga cu forja, a azvarli, a impinge inainte", de la vt. extrudo, ere, trusi, trusum. Creajia umana e o scoatere la lumina, cu alte cuvinte, a ceea ce este in mintea §i in inima noastra. Nevoia de a crea e o nevoie interioara. 99 Refingit, de la vt. reficio, ere, feci, fectum, care are §i sensul de a abroga, a anula. 100 Prodierit de la vt. prodeo, ire, ii, itum, un alt perfect sincopat. 101 E o aluzie discreta la textul de la Lc. 1, 38: „Iata Roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!". „A pus laolalta". Deoarece e vorba de sui, de la vt. suo, ere, sui, sutum. 103 De la labo, are, avi, atus, pe care Gheorghe Guju il traduce cu „a se clatina, a fi gata sa cada". In Dictionarul Latin-Englez, gasesc: totter, be ready to fall, etc., deci „a se clatina" sau „a fi gata sa se prabu§easca sau sa moara". Din punct de vedere dogmatic, Mantuitorul Hristos avea in trupul Sau afectele nepatima§e (a manca, a bea, a dormi, a plange etc.), dar nu §i pacatul. Trupul Sau avea amprentele de dupa cadere, dar curajia de dinainte de cadere. Tocmai de aceea chipul lui Adam, din al doilea Adam, din Hristos, e „aproape cazut", caci nu are petele pacatului in trupul Sau preacurat, dar are afectele nepatima§e de care am amintit, care au intrat in fire dupa cadere. 41 O, pantece, in care libertatea oamenilor devine comuna prin unirea incheiata! O, pantece, in care vrajma^ului diavol i s-au lucrat armele! 104 O, ogor 105 , Spic ai rasarit, in care firea insa§i locuie§te fara samant.a! 106 O, templu, in care Dumnezeu Preot S-a facut, nu schimbandu-§i firea, dar pe acesta 107 , prin mila, 1-ai imbracat, Cel Care e§ti „dupa randuiala lui Melchisedec" (Ps. 109, 4)! „Cuvantul Trup S-a facut" (In. 1, 14)! Dar iudeii aratau ca nu cred Domnului. 1 OS Cu adevarat, Dumnezeu a luat chipul oamenilor, chiar daca neamurile au luat in ras minunea. Caci in faja lor Pavel a strigat: „dar pentru iudei sminteala, iar pentru neamuri adevarata nebunie 109 " (I Cor. 1, 23). §i, daca puterea tainei imysterii vim) nu au cunoscut- o, nici pe aceea, care este minunea §i ratiunea ei, nu au putut s-o cuprinda: „caci, daca ar fi cunoscut, in niciun caz n-ar mai fi rastignit pe Domnul slavei"(I Cor. 2, 8). Caci, daca Cuvantul nu a locuit in pantece, atunci nici nu S-a a§ezat in trup pe tronul slant 110 . Daca pe Domnul L- au batjocorit, in pantece El a patruns ca Cineva, Care S-a zamislit / format pe Sine, Care S-a facut pe Sine ca Unul, Care sluje§te oamenilor. Caci Dumnezeu, Care S-a facut ca Unul ce sluje§te oamenilor, Care in niciun fel nu era bogat, pentru noi El a saracit. Ce prin fire era imposibil, [acum] este aproape de ei, prin multa Sa milostivire, facandu-i indatora^i Patimilor Sale. Caci Hristos, fiind in Dumnezeu, cu adevarat ne-a mantuit. Suntemliberi! 104 In Prea Curata s-au creat armele crestinilor ortodocsi impotriva diavolului, pentru ca Fiul lui Dumnezeu Care S-a nascut din Ea, ni le-a adus noua si ne-a invajat cum sa le folosim impotriva lui. §i armele acestea impotriva celui rau sunt rugaciunea, smerenia, curajia, privegherea, milostenia si toate celelalte virtuti crestinesti, prin care amaram nespus pe demoni. Arvum, i = camp arat, ogor - in sens propriu - si cdmpie, {inut, {arm de mare, in sens figurat. 106 Cel ce locuieste in Aceasta e Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat, nascut fara samanja barbateasca. 107 Pe om. 108 Forma, ae = forma, aspect, configurate, chip. 109 Stultitia, ae = prostie, neghiobie, nebunie. Este interesant de remarcat, ca in limba latina acest cuvant este un echivalent perfect al cuvantului folly, din limba engleza. 110 Se refera la sederea de-a dreapta Tatalui, de dupa invierea si inarjarea Sa la cer. 42 Caci, cum El era Dumnezeu, ca Unul ce calauze§te pe credincio§i a fost mi§cat spre mila, caci pentru aceea S-a facut Om. Nu a vorbit ca un om indumnezeit, ci a marturisit adevarul ca un Dumnezeu intrupat. Pe Roaba Sa 111 §i-a luat-o ca Mama, pe Cea, Care L-a nascut din firea Ei, fara ajutorul niciunui om, dupa cum cerea iconomia venirii Sale pe pamant, adica nascandu-Se fara tata (omenesc). In caz contrar, cum ar fi zis acela§i Apostol Pavel: „fara tata §i fara mama?" (Evr. 7, 3). Daca este om desavdr§it (purus homo), nu este fara mama, dupa cum §i are una intr-adevar iar, daca este Dumnezeu cu adevarat, nu poate fi fara Tata §i Acesta are Tata. Dar acum, Acela§i este Care, chiar este fara mama, intrucat este nascut (din Tatal), dar este §i fara tata, intrucat este nascut fara samantl. O, omule, macar sfiie§te-te de vestirea Arhanghelului! Este numelui Aceluia, care bucura pe eel ce a purtat vestea Mariei §i al carui nume e Gavriil. Care este insa talmacirea pe care a facut-o Gavriil? A inarfat glasul ca o boare u§oara §i a zis: „Dumnezeu §i om". Astfel, Cel care fusese anun^at era Dumnezeu §i om, Cel Care se putea face u§or de gasit, de catre cei care vroiau sa creada §i al Carui nume prevestea faptele minunate care se vor intampla. A zis mai intai iconomia §i cauza venirii Sale §i apoi pe aceea ca El s-a Intrupat. [Fapt] pentru care inalfam cu putere laude, deoarece neamul omenesc era legat din cauza multelor pacate §i niciunui nu putea sa plateasca datoria ceruta. 117 Caci, prin Adam, am subscris cu mana noastra tuturor pacatelor §i ele ne ^in pe noi robi diavolului. Multe chinuri pentru pedeapsa trupurilor noastre a suferit, dupa cum scrie in carte, cumparand astfel puterea de a fi Mantuitor. [El este] Cel care a stat impotriva raului §i pe noi ne-a scapat de pedeapsa, acelui inva^ator 113 al falselor vicii, 111 Pe Prea Curata Fecioara Maria, Mama Sa dupa trup. 112 Era de fapt clirographo, pe care nu 1-am gasit in dicjionarele noastre. Probabil „a subscrie caligrafic", cu multa promptitudine, pacatului. Noi am pacatuit cu propria noastra voinja, adica cu sarguinja proprie. 113 Literal: commentariensis = secretar. E vorba de diavol. Diavolul e cel care ne invaja viciile, care ne corup viaja. 43 platind datoria 114 , pe care acela a sadit-o din cauza vederii 115 . Caci astfel, doua lucruri se mai puteau face 116 : fie sa 117 poarte pedeapsa mortii, ca o realitate a tuturora , cand inca oamenii erau unii, care cu to^ii pacatuisera; fie, tot a§a, pre^ul de rascumparare ce sta atarnat de noi, sa-1 platim prin pedepse, care sa fii corespuns, pe drept si in aceea§i masura, datoriei lumii intregi. Insa Ingerul §i omul, prin ei m§i§i, nu puteau sa 110 pretinda rascumpararea , pentru ca nu ar fi putut sa ofere pre^ul atat de imens ce trebuia dat, meat sa ne rascumpere. §i, prin urmare, chiar §i cu aceasta 119 , pacatul nu s-ar fi §ters §i, in fata lui Dumnezeu, aveau sa moara pacato§ii 120 §i pe mai departe. §i acesta s-a §ters, doar prin ultima solute, care ramasese. Care anume? Ca Acela Insu§i, Care a facut lumea intreaga din nimic (ex nihilo) sa o refaca iara§i §i Acela, niciuna din acele plaji 121 sa nu le dea cu u^urin^a, dandu-Se la moarte asemenea condamna^ilor, venind sa dea cea mai pre^ioasa via^a §i murind pentru plata cea mai -122 cuvnncioasa . Este vorba, desigur, de Omul nascut din Fecioara §i care, doar Aceea, i-a cunoscut na§terea Lui. Insa minunea aceasta, niciun cuvant 123 nu este in stare sa o ajunga din 1 9d 1 9 S urma . §i, prin moartea Sa, acel lucru s-a facut . Caci, cu adevarat, ne-a rascumparat, pentru ca El era intr-adevar Acela, despre care spune Pavel: „intru Care am avut rascumpararea, prin sangele Lui, iertandu-ni-se pacatele" (Ef. 1,7). O, minune §i lucru minunat 126 ! Nemurirea ne-a unit pe to^i §i ne-a facut egali. Fiindca Acela Insu§i era nemuritor. Caci niciun om, oricare ar fi acela, nu a avut asemenea 114 Debitum. Datoria e plata pacatului, suferinja pentru pacatele noastre. 115 A poftirii Sfintilor Protoparin{i. Pacatul poftirii s-a facut prin vedere. Ei au poftit pacatos ceea ce au vazut. 116 Mai erau de facut / erau necesare. Decretam universis. 118 Neamului omenesc. 119 Chiar daca s-ar fi putut intampla acest lucru imposibil. 120 In sensul, ca ar fi murit tot in pacatele lor, fara sa fie iertari. 121 Se refera la chinurile suferite de Domnul Hristos pentru mantuirea noastra. Decen tissimam . 123 In sensul de cuvantare, predica. 124 Sa o explice. 125 Mantuirea noastra. Literal: §i mare lucru. 44 ratiune a Intruparii, fie ca a fost, fie ca este, fie ca va fi, in afara de Acesta singur, Care din Fecioara Maria, Dumnezeu find §i ca om S-a nascut. Numai Acesta singur era, cu dreptate, cu o asemenea putere, incat multimea pacatelor sa fie rascumparate prin El. Caci era mai presus de to^i oamenii laolalta. Caci, in masura in care este Fiul, are §i aceea§i natura neschimbatoare cu a Tatalui. El este Acela, Care a creat, cu 1 97 A 198 adevarat, lumea §i nicio virtute nu Ii este straina . Caci a Lui este §i mila, care s-a dovedit fara masura §i desavar§ita, pentru ca este cu adevarat Marele Preot, Cel care S-a facut adevaratul nostru Mijlocitor, Care, dintre to^i, [doar El] ne-a condus mai departe. Caci viat.a noastra fusese adusa in mare primejdie §i nicio sperantl nu se vedea, pentru vreo eliberare de moartea, pe care am mo§tenit-o. Cine, a§adar, erau medicii hotarati, ca sa predice pocaint.a? Cine erau, a§adar? Vedem ca Prorocii cereau omului mai mult o ranire sarguincioasa a inimii 129 §i cereau pentru ei vindecare dumnezeiasca. §i unul, intr-adevar, zicea: „Pleaca cerurile §i Te pogoara!" (Ps. 143, 5) 130 . Altul, tot dupa adevar, zicea: „Vindeca-ma, Doamne, §i voi fi vindecat!" (Ier. 17, 14). Unul: „Treze§te 131 puterea Ta §i vino, ca sa ne mantuie§ti pe noi!"(Ps. 79, 3). Altul: „Caci cu adevarat este ca Dumnezeu va locui cu oamenii" (III Regi 8, 27). Anul zice: „Repede sa ne intampine pe noi milele Tale, Doamne, ca foarte mult ne-am facut saraci!" (Ps. 78, 8). Altul insa: „Vai mie, a pierit evlavia de pe pamant §i eel care traie§te prin virtute §i via^a dreapta in oameni nu mai este!" (Mih. 7, 2). Unul: „Dumnezeule, spre ajutorul meu intinde-Te! Doamne, spre ajutorarea mea, grabe§te-Te!" (Ps. 69, 1). Literal: lucrurile. 128 Literal: saraca. Dumnezeu nu e sarac de niciun bine, de nicio marele, de nicio desavar§ire. Nicio virtute a Lui, pe care o da omului nu e saraca, nu e mica. Toate virtutile dumnezeie§ti sunt foarte bogate in har, in fiin{a noastra. 129 Ranirea inimii prin pocainja e drumul vindecarii noastre de patimi. Pocainja cere lacrimi sau pocainta e, de fapt, o mare ranire interioara, care na§te lacrimi. Vindecarea lui Dumnezeu vine acolo unde exista o suferinja reala, o suferinja, care cere sanatatea adevarata, pentru ca se leapada de moarte, de pacat. Pacatul e adevarata moarte. §i, de aceasta moarte, survenita prin voinja, scapam ranindu-ne inima, cautand, in rugaciune, o scapare din propria noastra de§ertaciune. 130 Ed. BOR 1988. Mot a mot era vorba de a inclina cerurile. 131 Varianta rom. citata anterior folose§te pe: degteapta. Aceasta degteptare sau trezire a lui Dumnezeu pentru noi nu inseamna, decat ajutorul dat noua de catre El. De fapt, trezirea noastra din pacate, pentru a fi ajutaji de catre El. 45 Altul: „Caci mai e pu^in timp §i aceea va fi venit, va veni §i nu va fi intarziere" (Avac. 2, 3). Unul: „Caci umblam ca o oaie care era pierduta. Pentru aceasta cauta pe robul Tau, care nadajduie§te intru Tine!" (Ps. 118, 176). Altul: „Dumnezeu, in mod evident 132 vine, Dumnezeul nostru, §i nu va tacea" (Ps. 49, 3). §i Acesta ,a§adar, Care este Stapanitorul intregii firi, nu a privit cu dispret neamul omenesc, ci iata: ne-a scapat de 1 "^ mul^ii ani de tiranica apasare . Dumnezeu, prin milostivirea Sa, nu a mai ingaduit sa fim ^imui lega^i de diavolul la nesfar§it, ci a venit El Insu§i - Care intotdeauna §i peste tot locuie§te - ca sa-§i verse propriul Sau sange pentru noi, ca pre{ de rascumparare. §i trupul, pe care il luase din Fecioara, 1-a schimbat pentru mantuirea lor, incredin^andu-1 mor^ii. §i lumea a rascumparat-o de sub blestemul legii, Cel care a calcat cu moartea pe moarte. Dupa cum a zis Pavel: „Hristos ne-a rascumparat pe noi de sub blestemul Legii (Gal. 3, 13). §i, prin urmare, Cel care ne-a mantuit pe noi, o, iudeilor!, nu este un simplu om, pentru ca, cu adevarat, pacatul ^inea sub puterea sa intreaga fire a omului. Insa nu era nici numai Dumnezeu Acesta, Care sa fi luat o fire umana aparenta §i nici nu avea numai trup, o, maniheilor! Caci astfel nu m-ar fi imbracat §i nici nu mi-ar fi adus mie mantuirea. Ci aceasta s-a petrecut, doar daca El Insu§i S-a inarfat 134 in pantecele fecioarei, imbracandu-Se cu trupul ca un datornic 135 . Eu ma mir de aceia care se mini, de ce acel lucru a fost o schimbare. Pentru ca s-a dat Duhul, andu-se trupul 136 . Acela§i find impreuna cu Fecioara §i din Fecioara. ;ela, Care o ad din Ea trup §i-a luat. acceptandu-se trupul 136 impreuna cu Fecioa Nu Acela, Care o adumbrise pe Fecioara . Ci Acela, Care 132 Manifeste (adv.) = clar, neindoios, evident. Dumnezeu a venit in mod explicit. Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, a devenit evident ca Dumnezeu §i om, prin viaja Sa istorica, din Palestina. 133 De anii in care pacatul apasa omenirea. 134 Editus (3), p. pf. de la v. edo = inalt, ridicat. 135 Aici avem pe reum (Ac.) = acuzat, invinuit, indatorat. 136 De catre Hristos. 137 Adica Sfantul Duh. 46 §i, daca este altul Hristos, altul este si Dumnezeu Cuvantul. §i nu va fi treime Sfanta Treime, fiindca, dupa parerea ta, o , ereticule, avem de-a face cu patru persoane in Dumnezeu . Caci a nu vrea sa sfa§ii vesmantul intruparii, eel ^esut de sus, inseamna a nu vrea sa fii ucenicul lui Arie. Caci acela insa, firea dumnezeiasca a vrut sa o taie intr-un mod blestemat. Insa tu sa nu despar^i cele unite si nici pe Dumnezeu sa nu-L imparl ! Caci cine oare le-a luminat rusinea, celor care sedeau in intuneric si in umbra mor^ii (Lc. 1,79)? Omul? Caci, cum sa poata face una ca asta, eel care si el insusi se rasucea intr-o parte si in alta in intuneric, drept pentru care dumnezeiescul Apostol Pavel a spus: „Cel care ne-a rapit 140 pe noi de sub puterea intunericului" (Col. 1, 13)? „Caci fusesem candva in intuneric, precum este scris, acum insa suntem luminal prin Domnul" (Ef. 5, 8). §i, pe scurt, cum ne-am luminat noi prin El? Te-a inva^at David, eel care zice: „Binecuvantat este Cel care a venit intra numele Domnului!" (Ps. 1 17, 26). §i cine oare e Acesta? Spune clar, o, David! „Spune cu putere si sa nu te opresti; ca si o trambi^a sa-ti inalti vocea ta!" (Is. 58, 1). Spune-i acestuia cine este El! „Domnul, Care S-a descoperit noua, Dumnezeul virtu^ii; Dumnezeu este Domnul si ne-a luminat pe noi" (Ps. 117, 27). Pentru ca, in cele din urma, Cuvantul S-a facut trap (In. 1, 14). Coexistand intr-o singura persoana a ramas si unul, fara vreo confuzie 141 . Pentru a ne mantui a venit. dar eu mor, dupa cum fiecare dintre oameni suntem datori [cu o moarte]. Atunci, care dintre ei, acest legamant 142 ar fi putut sa-1 faca? Un om Sfant nu ne putea mantui. Dar nici Dumnezeu singur nu putea sa moara. Ce trebuia prin urmare? Insusi Quaternitas. 139 Sa nu desparjim firile unite in Hristos §i nici sa nu taiem unitatea de flin^a a Persoanelor dumnezeie§ti. Insa, in acela§i timp, sa nici nu amestecam firile pana la confuzie in Hristos §i nici sa spunem ca unitatea de fiinta a Treimii a dizolvat Persoanele dumnezeie§ti, ca le-a dus la a fi indistincte. Sfantul Proclu este un aparator infocat §i autentic atat al Intruparii, cat §i al Sfintei Treimi. De la vt. eripio, ere, ripui, reptum = a smulge, a scoate cu forja, a rapi, a lua, a scapa, a slava... 141 A celor doua firi. 142 E vorba depacto de la pactio, onis = invoiala, contract, conventie, pact, tratat. 47 Dumnezeu Atotjiitorul, adevaratul Emanuel, sa Se faca om. §i Acela fiind, fara indoiala, astfel, ne-a apropiat noua mantuirea, care, cu adevarat, s-a petrecut prin acceptarea Patimilor §i a Mortii. De aceea, in acela§i timp, §i Bisericii, sinagoga i-a hotarat coroana de spini. [A hotarat] Aceluia, Care deplangea fapta acelora, zicand: „Fiicele Ierusalimului, ie^i^i §i vede^i coroana, cu care M-a incununat mama voastra" (Cant. Cant. 3, 11). §i insa§i coroana de spini a fost purtata de El (In. 19, 2). Caci spinii aceia au spulberat blestemul (Fac. 3, 18). Cel, Care este in sanul Tatalui (In. 1 , 18), tot Acela§i a fost §i in pantecele Maicii. Acela§i in bra^ele Maicii, dar §i deasupra aripilor vanturilor pa§ind (Ps. 103, 3). Acela§i in ceruri fiind adorat de catre Ingeri, dar §i cu oamenii pacato§i §i cu vame§ii a stat §i a discutat la masa (Mt. 9, 10). Acela§i, la Care niciun Serafim nu s-a auzit sa priveasca, de catre Pilat a fost judecat, iar slujitorul lovire cu pumnul 143 i-a dat (In. 18, 33) §i faptura intreaga s-a infiorat 144 . Pe Cruce a fost zdrobit, Cel care nu a parasit tronul slavei. In mormant S-a inchis, Cel care §i pielea cerului de asemenea a intins-o (Ps. 103, 2). Intre mor^i a fost socotit §i El a jefuit Iadul (Mt. 27, 52). Acesta a fost insultat de minciunile, care au fost rostite (Mt. 27, 63), dar tot El a primit intreita cantare (Is. 6, 3). O, taina straina! O, minunata vedere §i predica dumnezeiasca! Vad Patimile Sale §i nu doar firea omeneasca cu care S-a acoperit. Caci Emanuel S-a grabit, cu adevarat, ca sa deschida por^ile firii ca om. Dar pece^ile 145 fecioriei nu le-a atins 146 §i nici nu le-a stricat, caci era Dumnezeu. §i astfel, din pantece a ie§it, dupa cum §i prin auz a intrat 147 ; la 1 dR fel nascandu-Se, dupa cum a fost §i zamislit . Intrarea este fara durere 149 , dar §i ie§irea este fara vreo intinaciune 150 , dupa cum drept a grait Prorocul Iezechiel: 143 144 Colaphus, i. m. = lovitura de pumn, a izbi cu pumnul. Horreo, ere, ui, vi. §i vt. = a se lncreji, a se infiora, a se ingrozi. 145 O traducere consacrata la noi a lui claustrum, i (aici am avut: claustra) = inchizatoare, drug, bara, zavor. 146 De la violo, vt. (aici avem perfectul: violavit) = a folosi violen^a, a maltrata, a ataca, a atinge (ceva nepermis). 147 Cand a acceptat Prea Curata sa nasca pe Domnul, la auzul cuvintelor Arhanghelului, a avut loc §i zamislirea firii omene§ti a lui Dumnezeu Cuvantul. 148 Atat zamislirea, cat §i na§terea Sa au fost la fel de dumnezeie§ti, de inefabile. 149 Zamislirea Sa din Prea Curata Fecioara. 150 Marturie despre lipsa lehuziei la Prea Curata Fecioara. 48 „M-a indrepta Domnul", a zis el, ,,spre calea exterioara a por^ii templului, spre cea care da catre rasarit. §i aceasta era inchisa. §i a zis Domnul catre mine: Fiul omului, u§a aceasta are sa fie inchisa* §i nu se va deschide; §i nimeni nu va trece prin ea. Ci numai Domnul Dumnezeul lui Israel, El Insu§i va intra §i va ie§i §i ea are sa fie inchisa**" (Iez. 44, 1-2). §i, in mod lamurit, s-a aratat aici 151 , cele despre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Maria. §i, prin aceasta, eu vreau sa fii pus capat tuturor nein^elegerilor, prin faptul, ca am aratat aceasta inva^atura cu ajutorul Scripturilor. Prin care sa §i mergem in Impara^ia Cerurilor, intru Hristos (Domnul nostra), a Caraia este slava in vecii vecilor. Amin! Am pus in text *, **, pentru ca in acele locuri s-a folosit viitorul II, un timp foarte rar intalnit intr-o predica. 151 In profejia Sfantului Iezechiel, dar §i in toata predica sa. 49 Mici fragmente din Cuvdntdrile Sfdntului Patriarh Proclu Sfantul Proclu al Constantinopolului, Cuvdntarea a Il-a, cf. PG. 65: Despre Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos si despre Cel care a insuflat-o . Din aceasta am selectat cateva pasaje, pe care le-am tradus din limba latina. Col. 694: „Dumnezeu a facut toate prin in^elepciunea Sa. Din nimic a creat pe Ingeri: El a consimtit §i creatia nu a zabovit sa apara". Col. 695-698: „Hristos Dumnezeu §i-a impropriat alcatuirea conforma trupului, in acela§i fel, in care o avea §i Adam. Robul a avut mai intai firea , caci Domnul eel vesmic este cauza vie^ii lui. Mana dumnezeiasca 1-a plasmuit pe acela, iar ratiunea Celui, Care S-a nascut pe Sine, a fost aceea de a-§i adauga trupul Sie§i. Acela 154 a fost creat catre Chip {ad imaginem) 155 ; Acesta este Insu§i Chipul necreat. Acela a fost zamislit prin suflare / insuflare (prin insuflationem) (Fac. 2, 7); Acesta a avut puterea in trupul robului. Casa aceluia era Paradisul; a Acestuia este §ederea in cer. Limba aceluia a fost creata; pe cand Acesta este Capul Bisericii. Mana aceluia s-a intind in pom §i moartea a cules (Fac. 3, 6); mana Acestuia pe cruce s-a intins §i lumea a primit-o in bra^e; dupa cum se spune in Evanghelii: „Cand ma voi inarfa 156 , pe to^i ii voi trage la Mine" (In. 12, 32). Femeia aceluia a fost in§elata; Acesta a fost in locuin^a Fecioarei. Lui Adam, celui adormit, i-a fost luata o coasta (Fac. 2, 21) §i din aceea a facut pe femeie, fara ca sa lipseasca ceva din ceea ce avea Adam; trupul lui Hristos a fost rastignit §i inmormantat §i cu sangele Sau a fost rascumparata Biserica, fara ca Patimile Sale sa fi atins, intra ceva, dumnezeirea Sa". Referitor la Zah. 4, 2, in aceea§i cuvantare citata anterior, Sfantul Proclu spune ca, acel candelabra, in intregime din aur, e Sfanta Fecioara Maria, cf. PG. 65, col. 699: 152 Adica despre Sfantul Duh. 153 Firea umana. 154 Sfantul Adam. 155 Adica sa tinda catre Dumnezeu adica. 156 E un viitor II §i ar fi trebuit sa-1 traducem prin: cand voi ft fast indlfat. 50 „Am vazut aici §i candelabrul eel cu totul de aur. A§adar, cine este acel candelabru? Sfanta Maria". §i, mai departe: „§i pentru ce motiv e candelabru? Pentru ca Aceea Lumina nemateriala a purtat, adica pe Dumnezeu intrupat" (col. 699). §i, tot aici: „§i pentru ce motiv oare El este lumina? Dumnezeu Cuvantul intrupat lumina este a intregului pamant, caci El a zis: „Eu sunt lumina lumii" (In. 8, 12), cf. col. 699. In PG. 65, col. 702, Sfantul Proclu enumara cele 7 legi date de Dumnezeu lumii. Prima lege este aceea, care tine de starea naturala, conform cu Rom. 2, 14: „paganii, care nu au lege, din fire fac ale legii". A doua lege e una vazuta, de fapt legea pe care ne-a facut-o cunoscuta Creatorul, caci pe El II putem cunoa§te din fapturile Sale, prin inal^area la sensuri noi §i prin cugetare. A treia lege este data prin insarcinarea vizavi de pom, pe care Pavel, cu inalta voce a predicat-o: „Legea e sfanta §i porunca e sfanta §i dreapta §i buna" (Rom. 7, 12). A patra lege e cea din timpul lui Noe, prin nor, adica prin legamantul dat in urma potopului, a carei semn e curcubeul. A cincia lege e data in timpul lui Avraam §i anume circumciziunea I taierea imprejur. A §asea lege e cea scrisa iar a §aptea e legea harului. In aceasta a doua cuvantare a sa, Sfantul Proclu traduce astfel pe In. 1, 1: „Caci intru inceput era Cuvantul §i cuvantul era langa / la Dumnezeu". Migne a preluat traducerile lui Riccardus. In Cuvdntarea a 7-a, cf. PG. 65, cu titlul La Sfanta Ardtare a lui Dumnezeu, Sfantul Proclu scrie in col. 759: „Caci S-a botezat Hristos, Dumnezeul tuturor, nu fiindca avea nevoie de o cura^ire pentru Sine, ci aceasta s-a facut in acest fel din doua motive, care privesc folosul nostra: caci atunci, fara indoiala, a dat §i apelor puterea de a se sfin^i, dar si mul^imea oamenilor a atras-o pentru a primi Botezul". 51 In Cuvdntarea a 15-a, numita La Sfintele Pa§ti §i in aceea despre: „Intru inceput era Cuvdntul", Sfantul Proclu spune, in col. 803 : „Am vazut taina Intruparii lui Dumnezeu, cea fara de mutare. Am vazut pe Cuvantul intrupat pe pamant §i de cer nicidecum despar^it. Am vazut purpura Fecioarei, fara sa se strice fecioria. Am vazut pantecele purtand cerul". Cuvdntarea a 16-a a Sfantului Proclu e o predica la Rusalii (col. 806-809), a 17 -a e o predica la Sfantul Stefan Protomartirul, a 18-a la Sfantul Pavel, pentru Sfantul Andrei e a 19-a iar a 20-a e pentru Sfantul loan Gura de Aur. 52 Hotdrdrile Sinodului al V-lea Ecumenic 1. Daca cineva nu marturise§te, ca fiint.a sau esent.a Tatalui, a Fiului §i a Sfantului Duh este una, §i de asemenea taria §i puterea [Lor]; daca cineva nu marturise§te o Treime consubstantiala, [adica] o singura Dumnezeire inchinata in trei subzistent.e sau Persoane, acela sa fie anatema! Pentru ca exista doar un singur Dumnezeu, adica Tatal, din Care sunt toate lucrurile, §i un singur Domn Iisus Hristos, prin Care sunt toate lucrurile si un singur Duh Sfant intru Care sunt toate lucrurile. 2. Daca cineva nu marturise§te, ca Cuvantul lui Dumnezeu are doua na§teri, una din eternitatea Tatalui, fara timp §i fara trup §i o alta, in zilele cele din urma, cand S-a coborat din cer §i §i-a zidit [Sie§i] trup din Sfanta §i Preastralucita Maria, Mama lui Dumnezeu §i Pururea Fecioara §i a fost nascut de catre Ea: sa fie anatema! 3. Daca cineva va spune, ca Facatorul de minuni Cuvant al lui Dumnezeu este o [Persoana] §i Hristos, Care a suferit, o alta sau va spune, ca Dumnezeu Cuvantul a fost cu Hristos, nascut din femeie sau a fost in El, ca o persoana in alta, dar ca nu a fost unul §i acela§i Domn al nostru Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Care S-a intrupat §i S-a facut om, §i ca minunile Sale §i patimirile, pe care El Insu§i le-a indurat in trup nu sunt ale acelea§i [Persoane]: sa fie anatema! 4. Daca cineva va spune, ca unirea Cuvantului lui Dumnezeu cu omul a fost numai prin har sau energie sau demnitate sau egalitate de cinste sau autoritate sau relate sau efect sau putere sau in acord cu buna placere in acest sens, [§i] ca Dumnezeu Cuvantul a binevoit cu un om, cum se spune, ca 1-a iubit pe el de dragul lui, cum spune, fara sens, Teodor 158 sau [daca cineva pretinde, ca aceasta unire exista numai] ca asemanare a numelui la care se face referire, cum in^eleg nestorienii, pe Cel care se nume§te Cuvantul lui Dumnezeu §i Hristos §i, de§i il numesc pe acest om cu numele de Hristos §i de Fiul, vorbesc despre el, in mod clar, ca despre doua persoane §i nu mai indica, in mod neviclean, o Persoana §i un Hristos, cand se refera la cinstea 157 Traducerea noastra s-a facut din limba engleza, cf. NPNF II, vol. 14, ed. Philip Schaff, p. 751-759. 158 Se refera, peste tot, la Teodor al Mopsuestiei. Adica §i in anatemele 5 §i 6. 53 Lui sau la demnitatea Lui sau la inchinarea/ slujirea Lui; daca cineva nu recunoa§te inva^atura Sfm^ilor Paring, ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul este facuta cu un trup insufletit, cu ra^iune §i suflet viu §i ca aceasta unire este facuta din amandoua [firile] §i [la nivel] ipostatic, §i ca, din acest motiv, exista numai o singura Persoana, §i anume Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, sa fie anatema! Pentru ca cuvantul unire [xr\c, evcoaeox;] are multe injelesuri §i partizanii lui Apolinarie §i Eutihie au afirmat, ca aceste firi 159 se confunda intre ele §i au afirmat o unire, care se produce prin amestecarea amandurora. Intre timp Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, a condamnat, deopotriva, hula celor doua feluri de erezii, recunoscand ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul este a celor doua firi [the synthetically], adica, cum se mai spune: ipostatica. Pentru ca in taina lui Hristos este unirea celor doua firi, in care nu numai neconfundarea firilor, care sunt unite, se pastreaza, dar nici separarea lor nu se ingaduie. 5. Daca cineva nrfelege afirma^ia: „numai o singura Persoana a Domnului nostru Iisus Hristos" in acest sens, ca exista o unire a mai multor ipostase [persoane] §i, daca el incearca astfel sa introduca in taina lui Hristos doua ipostase sau doua Persoane §i, dupa ce a introdus doua persoane, spune ca sunt ale unei singure Persoane, fara demnitate, cinste sau slujire, cum au scris, §i Teodor, cat §i Nestorie, in mod nebune§te]; daca cineva va cleveti / va barfi Sfantul Sinod de la Calcedon, pretinzand ca a folosit aceasta expresie [un ipostas] in acest sens hulitor, §i daca nu va recunoa§te mai degraba, ca Cuvantul lui Dumnezeu este unit cu trupul in mod ipostatic §i ca de aceea exista numai un singur ipostas sau numai o singura Persoana, §i ca Sfantul Sinod de la Calcedon a marturisit in acest sens singura persoana a Domnului nostru Iisus Hristos: sa fie anatema! Pentru ca Unul din Sfanta Treime 1-a facut pe om, adica Dumnezeu Cuvantul, fara ca Sfanta Treime sa se dezvolte prin adaugarea unei alte persoane sau ipostas 160 . 6. Daca cineva nu va numi, intr-o reala acceptare, §i nu intr-una falsa, pe Sfanta, Preastralucita §i Pururea 159 Dumnezeiasca §i omeneasca din persoana Domnului, dupa intrupare. 160 In urma intruparii Sale. El §i-a asumat firea umana, a inclus-o in persoana Sa §i nu a devenit doua persoane, pentru ca sa introduca, prin aceasta, o a patra persoana in Treime. 54 Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu sau o va numi pe Ea [astfel] numai intr-un sens relativ, crezand ca Ea a fost purtatoare numai a unui simplu om §i ca Cuvantul lui Dumnezeu nu S-a intrupat din Ea, dar ca intruparea Fiului lui Dumnezeu a rezultat numai din faptul, ca el S-a unit pe sine, ca om, cu eel care s-a nascut [din Ea]; daca el va cleveti / va barfi Sfantul Sinod al Calcedonului, gandind ca a spus, ca Fecioara este Maica lui Dumnezeu, in acord cu sensul hulitor al lui Teodor; sau daca, cineva o va numi pe Ea Maica a omului [dvGpcoiTOTOKov] sau Maica a lui Hristos [XpioroTOKov], dar ca Hristos nu este Dumnezeu §i nu va marturisi, ca Ea este, cu adevarat §i in mod deplin, Maica lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu Cuvantul, Care, mai inainte de to^i vecii, este [Fiul] Unul Nascut al Tatalui [§i] in zilele cele din urma S-a facut trup §i S-a nascut din Ea, §i daca cineva nu va marturisi, ca in acest sens Sfantul Sinod al Calcedonului a in^eles-o pe Ea a fi Maica a lui Dumnezeu: sa fie anatema! 7. Daca cineva folose§te expresia: „in doua firi", dar nu marturise§te, ca este numai unul Domnul nostra Iisus Hristos, Care S-a revelat in dumnezeirea §i umanitatea Sa, §i de aceea indica prin aceasta expresie o deosebire a firilor, care sunt intr-o unire inefabila §i fara sa se confunde, [o unire] in care nici firea Cuvantului nu s-a schimbat intra aceea a trapului, nici aceea a trapului in aceea a Cuvantului, pentra ca fiecare a ramas ceea ce a fost prin fire, unirea fiind ipostatica /personala; dar va lua expresia cu privire la taina lui Hristos, in sensul ca imparte parjile 161 sau recunoa§te doua firi intr-unul Domn Iisus, Dumnezeu Cuvantul Care S- a facut om §i face din con^inutul insu§i, intr-un mod teoretic, o deosebire a firilor din care El este compus, care deosebire nu e distrusa de unirea dintre ele, pentra ca e Unul compus din doua sau doua in Unul, dar va face sa fie doi prin impar^irea firilor sau face din ele doua 162 Persoane, la modul propriu: sa fie anatema! 8. Daca cineva folose§te expresia: „al celor doua firi", marturisind ca, exista o singura unire intre Dumnezeire §i umanitate sau expresia: „o singura fire a lui Dumnezeu Cuvantul intrupat" §i nu va in^elege aceste expresii, cum le- au gandit Sfin^ii Paring, adica, ca dumnezeirea §i umanitatea din care s-a facut o unire ipostatica, pentra care exista un 161 Cele doua firi. 162 Din cele doua firi. 55 singur Hristos; ci din aceste expresii va incerca sa introduca o singura fire sau natura [facuta din ambele firi] a Dumnezeirii §i a umanita^ii lui Hristos, sa fie anatema! Pentru ca inva^and, ca Cuvantul Unul Nascut a fost unit in mod ipostatic [cu umanitatea], noi nu vrem sa spunem, ca s-a facut o amestecare reciproca a firilor, ci fiecare fire a ramas ceea ce era, [prin aceasta] noi in^elegem, ca Cuvantul Sa unit cu trupul. De aceea exista un singur Hristos, deopotriva Dumnezeu §i om, consubstan^ial cu Tatal, in ceea ce prive§te dumnezeirea Sa §i consubstan^ial cu noi in ceea ce prive§te umanitatea Sa. De aceea sunt in mod egal condamna^i §i anatematiza^i de catre Biserica lui Dumnezeu, eel care imparte sau taie taina dumnezeie§tii iconomii a lui Hristos sau care introduce amestecare in aceasta taina. 9. Daca cineva va lua expresia: Hristos trebuie sa fie inchinat in cele douafiri ale Sale, in sensul ca el dore§te sa introduca doua adorari, una cu referire la Dumnezeu Cuvantul §i alta cu referire la om sau daca cineva se va descotorosi de trup, [adica de umanitatea lui Hristos] sau va amesteca, deopotriva, dumnezeirea §i umanitatea Sa §i va spune monstruozitatea ca exista o singura fire sau natura [4)uolv 'nyouv ouolocv] unite §i astfel se inchina lui Hristos §i nu il cinste§te printr-o singura adorare, a lui Dumnezeu Cuvantul facut om, impreuna cu trupul Sau, dupa cum Sfanta Biserica inva^a dintru inceput: sa fie anatema! 10. Daca cineva nu marturise§te, ca Domnul nostru Iisus Hristos, Care a fost rastignit in trup, este adevaratul Dumnezeu §i Domnul slavei §i Unul din Sfanta Treime: sa fie anatema! 11. Daca cineva nu anatematizeaza pe Arie, pe Eunomiu, pe Macedonie, pe Apolinarie, pe Nestorie, pe Eutihie si Origen, impreuna cu hulitoarele lor scrieri §i, de asemenea, pe to^i ereticii deja condamna^i §i anatematiza^i de catre Sfanta, Catolica §i Apostolica Biserica §i prin cele mai dinainte [de acesta] Sfinte patru Sinoade §i [daca cineva nu ii anatematizeaza deopotriva] §i pe to^i, care au avut §i au sau care raman in hulele lor §i se ^in, pana la sfar§it in astfel de pareri, ca ale ereticilor men^iona^i aici: sa fie anatema! 12. Daca cineva va apara pe hulitorul Teodor al Mopsuestiei, care a spus, ca Dumnezeu Cuvantul este o singura persoana, dar ca o alta persoana este Hristos, care a fost necajit de catre suferin^ele sufletului §i dorin^ele 56 trupului §i s-a separat, pas cu pas, depa§ind ceea ce este inferior §i facandu-se mai bun, prin sporirea Sa in fapte bune §i a ajuns, in acest fel, la o via^a irepro§abila, §i ca a fost un simplu om, care a fost botezat in numele Tatalui §i al Fiului si al Sfantului Duh §i a ob^inut, prin acest botez, harul Sfantului Duh §i a devenit vrednic de infiere §i s-a inchinat Persoanei lui Dumnezeu Cuvantul (§i L-a cinstit ca pe chipul unui imparat) §i ca el a devenit, dupa inviere, neschimbat in gandurile Sale §i de aceea fara de pacat. §i, iara§i, acest hulitor Teodor, a spus de asemenea, ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu Hristos este asemenea cu aceea, dupa inva^atura Apostolului, existenta intre barbat §i femeie lui, prin care „ei vor fi amandoi un trap". De asemenea [Teodor] a cutezat, printre multele sale alte blasfemii, sa spuna, ca, atunci cand, dupa invierea Domnului, El a suflat peste Ucenicii Sai §i le-a zis: Primiii Duh Sfdnt!, El nu le-a dat, cu adevarat, pe Sfantul Duh, ci acea suflare a Lui peste ei a fost numai un semn. El, de asemenea, a spus, ca marturisirea credin^ei de catre Toma, cand el a zis, dupa Invierea Sa, atingand mainile §i coasta Domnului, adica: Domnul Meu §i Dumnezeul meu!, nu a spus-o cu referire la Hristos, ci, ca Toma, fiind plin de minunea minunata a Invierii, el astfel a mul^umit lui Dumnezeu, Cel care L-a ridicat pe Hristos. §i, pe langa acestea (caci sunt multe alte cuvinte scandaloase la el), acest Teodor, in ComentariuX sau la Faptele Apostolilor, II compara pe Hristos cu Platon, cu Maniheu, cu Epicur §i Marcion, §i a spus, ca fiecare dintre ace§ti oameni i-au descoperit inva^atura Sa §i a dat nume discipolilor Sai §i ace§tia se numesc platonicieni, manihei, epicurei §i marcioni^i, de§i Hristos §i-a aratat inva^atura Sa §i le-a dat Ucenicilor Sai numele de cre§tini. Astfel, daca cineva va apara pe acest prea hulitor Teodor §i hulitoarele sale scrieri, in care el §i-a vomitat blasfemiile men^ionate mai sus §i nenumarate altele impotriva Marelui Dumnezeu §i Mantuitorului nostra Iisus Hristos §i, daca cineva nu il anatematizeaza pe el sau scrierile sale hulitoare, cat §i pe cei care il protejeaza sau il apara pe el sau care spune ca exegeza sa este ortodoxa sau ca scrie in apararea lui §i a hulitoarelor lui scrieri sau cei care se vor impartasj de acelea§i opinii sau cei care s-a imparta§it de ele §i continua [sa se \m&\ pana la sfar§it in aceasta erezie: sa fie anatema! 57 13. Daca cineva va apara scrierile hulitorului Teodoret [de Cyr], indreptate impotriva dreptei credin^e §i impotriva primului Sfant Sinod de la Efes §i impotriva Sfantului Chiril [al Alexandriei] §i a celor 12 Anateme ale sale §i care va apara, ceea ce acesta a scris in apararea hulitorilor Teodor [al Mopsuestiei] §i Nestorie [al Constantinopolului] §i a celor care au acelea§i opinii cu cei mai sus numiti, Teodor §i Nestorie, daca cineva admite hulele lor sau ale lui sau va huli pe Parin^ii Bisericii, care au marturisit unirea ipostatica a lui Dumnezeu Cuvantul; §i daca cineva nu va anatematiza acele scrieri hulitoare §i pe cei pe care au astfel de sentimente §i pe to^i cei care au scris impotriva dreptei credint.e sau impotriva Sfantului Chiril §i a celor 12 Capitole ale sale §i care vor muri in neevlavia lor: sa fie anatema! 14. Daca cineva va apara acea scrisoare, pe care Ibas [din Edessa] a spus, ca a scris-o catre Maris Persanul, in care el nega, ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat din Maria, Sfanta Maica a lui Dumnezeu si Pururea Fecioara §i ca S-a facut om, dar spunea, ca numai un om s-a nascut din Ea §i el a ie§it [din Ea] ca dintr-un templu, pentru ca gandea ca Cuvantul lui Dumnezeu a fost o Persoana §i omul o alta; in care scrisoare el il certa pe Sfantul Chiril ca pe un eretic, cand acesta 163 inva^a dreapta inva^atura cre§tina, §i il invinuia pe el de lucruri scrise aidoma vicleanului Apolinarie. Mai mult, acesta a condamnat Primul Sfant Sinod de la Efes, spunand ca depunerea lui Nestorie a fost fara cercetare §i fara analiza 164 . Mai sus men^ionata scriere hulitoare, [se indreapta] §i spre cele 12 Capitole ale lui Chiril, de fericita pomenire, [aratand] ca e hulitoare §i contrara dreptei credin^e §i apara pe Teodor §i pe Nestorie §i hulitoarele lor inva^aturi §i scrieri. De aceea, daca cineva va apara mai sus men^ionata epistola [a lui Ibas din Edessa] §i nu o va anatematiza §i cei care o vor apara, vor zice ca este dreapta §i ca reprezinta ceea ce e drept sau daca cineva va apara pe cei care au scris sau care au aparat sau apara hulele pe care le confine la adresa Sfin^ilor Paring sau a Sfantului Sinod de la Calcedon §i vor ramane in aceste jigniri pana la sfar§it: sa fie anatema! 163 Sfantul Chiril al Alexandriei. 164 A vietii §i a scrierilor lui Nestorie. 58 Anatemele impotriva lui Origen 1 65 1. Daca cineva marturise§te 166 fabuloasa preexisten^a a sufletelor §i va marturisi monstruoasa restaurare, care urmeaza de aici: sa fie anatema. 2. Daca cineva va zice, ca, crea^ia (xr\v uapaYooynv) tuturor lucrurilor rationale include numai mingle (voag), fara trupuri §i cu totul imateriale, neavand nici numar, nici nume; deci ca, aici avem intre ele toate unire de identitate a substan^ei, puterii §i energiei §i prin a lor unire cu / §i cunoa§tere a lui Dumnezeu Cuvantul; dar, ca ne mai dorind vederea lui Dumnezeu, ele au cedat singure spre lucruri mai rele, fiecare in parte urmand propriilor lor inclina^ii §i ca ele au luat trupuri mai mult sau mai pu^in subtile, §i au primit nume, pentru ca intre Puterile cerebri este o diferen^a de nume, care aici este a§adar o diferen^a a trupurilor; §i de aceea ace§tia devin §i se numesc Heruvimi, arfii Serafimi, §i Incepatorii, §i Puteri, §i Stapaniri, §i Tronuri, §i Ingeri §i ca alte multe cete cerebri ca acestea pot fi : sa fie anatema. 3. Daca cineva va zice ca soarele, luna §i stelele sunt de asemenea fiin^e rationale §i ca ele numai au devenit 167 ceea ce sunt, deoarece s-au intors catre rau: sa fie anatema. 4. Daca cineva va zice ca fiinjele rationale, in care iubirea dumnezeiasca a devenit rece, s-au ascuns in trupuri grosiere 168 , ca ale noastre §i s-au chemat oameni, in timp ce acelea, care au atins eel mai josnic grad al rauta^ii, s-au imparta§it de trupuri reci §i intunecate §i au devenit §i se numesc demoni sj spirite rele: sa fie anatema. 5. Daca cineva va zice, ca o condrfie psihica 169 (i|/uxLKf|v) a devenit de la o stare angelica sau a arhanghelilor, §i - mai mult decat atat - ca o condrfie demonica §i umana a devenit de la o condrfie psihica, §i ca de la o stare umana ei pot deveni iara§i ingeri §i demoni §i, ca de la orice ordin ceresc, virtutea este ori fie la to^i, de la 165 Traducerea noastra a fost facuta din limba engleza, cf. Hotardrilor Sinodului V Ecumenic (553 d. Hr.) de la Constantinopol, NPNF 2, vol. 14, ed. Philip Schaff, 1996, p. 763-767. 166 Assert = afirma. Only become. 168 Grosolane. 169 Sufleteasca. 59 acelea de jos 170 , fie de la acelea de deasupra ori de la acelea de deasupra §i de dedesubt 171 : sa fie anatema. 6. Daca cineva va zice, ca aici este o dubla 172 rasa de oameni, care una include sufletele oamenilor iar cealalta spiritele superioare, care le-a doborat pe acestea §i ca toata multimea fiin^elor rationale este doar una, care a ramas neclintita in iubire §i contemplarea lui Dumnezeu §i ca acest spirit va deveni Hristos §i Imparatul tuturor fiin^elor rationale §i ca a creat toate trupurile, care exista in cer, pe pamant §i intre cer §i pamant; §i ca, lumea - care in elementele sale, mai mult vechi, decat ale sale §i care exista prin ele insele, §i anume: uscaciunea, umezeala, caldura §i frigul, §i anume imaginea (I8eav), care a fost formata - a fost deci formata si ca Prea Sfanta sj deofiin^a Treime nu a creat lumea, dar ca ea a fost creata prin Inteligen^a creatoare (Nouc; 8t||j,loupy6(;), care este mai veche decat lumea §i care a comunicat acesteia existen^a: sa fie anatema. 7. Daca cineva va zice ca Hristos, despre Care Se spune, ca el a aparut sub chipul lui Dumnezeu §i ca el a fost unit, inainte de to^i vecii cu Dumnezeu Cuvantul §i s-a umilit pe sine ca un om, in zilele din urma - conform cu expresia lor - §i a avut mila de cei cazu^i in pacat 173 , care au aparut in spiritele unite in aceea§i unitate - in care el insu§i este o parte - §i ca el i-a restaurat trecand prin mai multe clase, avand diferite trupuri §i diferite nume, devenind tuturor toate 174 , un inger printre Ingeri, o putere printre Puteri, imbracandu-se pe sine in diferite clase de existence rationale, cu o forma corespunzatoare aceleia§i clase §i, in cele din urma, luand trup §i sange, ca al nostra §i devenind om printre oameni - daca cineva afirma toate acestea - §i nu marturise§te ca Dumnezeu Cuvantul S-a smerit pe Sine §i a 1 7S devenit om : sa fie anatema. 8. Daca cineva nu va recunoa§te, ca Dumnezeu Cuvantul are aceea§i fiin^a cu Tatal §i cu Duhul Sfant §i ca a luat trap §i a devenit om, Unul din Treime 176 , fiind Hristos in orice sens al cuvantului, dar (va afirma), ca El este deci Unul intr-o maniera neconforma cu realitatea §i din cauza 170 Bellow = de jos. 171 In acela§i timp. Twofold. The divers falls. Became all to all. God the Word humbled himself and became man. One of the Trinity. 60 injosirii 7 (Kevcooavra) - a§a cum o numesc ei - a min^ii (vou;); daca cineva va afirma, ca aceasta minte unita (ouvr||j,|j,6vov) cu Dumnezeu Cuvantul este Hristosul in adevaratul sens al cuvantului, pe cand Logosul este numai chemat Hristos, din cauza acestei uniri cu mintea §i vorbind ca minte este numai chemat Dumnezeu, fiindca e Logosul : sa fie anatema. 9. Daca cineva va zice, ca nu S-a facut Dumnezeu Cuvantul om, prin lucrarea unui trup insufletit cu un suflet rational (ij/uxf| XoyiktO §i cu minte (voepoc), cu care S-a pogorat la lad §i S-a inal^at la cer, dar va pretinde ca este Mintea (ca este Noug-ul), care a facut acestea, ca Noug, care - zic ei, intr-un mod necuviincios - este a§a-zisul Hristos §i ca el a devenit a§a prin cunoa§terea Monadei: sa fie anatema. 10. Daca cineva va zice, ca dupa inviere, trupul Domnului a fost eteric, avand forma unei sfere 178 §i ca a§a vor fi toate trupurile dupa inviere §i ca, dupa ce Domnul Insu§i I§i va fi respins adevaratul Sau trup §i dupa ce, ceilarfi care vor invia, le vor fi respins pe ale lor, natura trupurilor lor va fi distrusa: sa fie anatema. 11. Daca cineva va zice, ca Judecata viitoare inseamna distrugerea trupului §i ca sfar§itul istoriei va fi unul de stare (fyvoio) imateriala §i ca, dupa aceea, nu va mai fi materie de loc, ci numai spirit (voug): sa fie anatema. 12. Daca cineva va zice, ca Puterile cerebri §i to^i oamenii §i Diavolul §i puterile rele sunt unite cu Dumnezeu Cuvantul in toate aspectele, cum ar fi Noug-ul - care este numita de catre ei Hristos §i care este in chipul lui Dumnezeu §i care S-a umilit pe Sine, cum spun ei - §i (daca cineva va spune), ca Impara^ia lui Hristos va avea un sfar§it: sa fie anatema. 13. Daca cineva va zice, ca Hristos (Noug-ul) nu este in niciun fel diferit de celelalte fiin^e rationale, nici dupa fiin^a, nici dupa in^elepciune, nici dupa a Sa putere §i dupa atotputernicia asupra tuturor lucrurilor dar, ca to^i vor fi pu§i de-a dreapta lui Dumnezeu, la fel ca el, care este numit de catre ei Hristos (Mintea), la fel cum erau in impara^ia preexistenta a tuturor lucrurilor: sa fie anatema. 14. Daca cineva va zice, ca toate fikrfele rationale vor fi unite, intr-o zi, in una, cand ipostasele - la fel ca §i Umilirii = the abasement. 178 A unui glob. 61 numerele §i trupurile - vor disparea §i ca, cunoa§terea lumii - care va veni - va purta cu ea ruina lumilor §i respingerea trupurilor, cat §i abolirea tuturor numelor, §i ca va fi un sfar§it, o identitate a tuturor (yvGoaic;) §i a ipostaselor; mai mult, ca in aceasta pretinsa apocatastaza, numai spiritele vor continua sa existe, a§a cum era in impara^ia preexistenta: sa fie anatema. 15. Daca cineva va zice, ca via^a spiritelor (vocov) va fi asemenea vie^ii, care era la inceput, [ca] atunci, cand spiritele inca nu coborasera sau nu cazusera, astfel incat, sfar§itul §i inceputul sa fie asemenea §i ca sfar§itul va fi adevarata masura a inceputului: sa fie anatema. 62 Anatemele Sfdntului Imparat Justinian eel Mare impotriva lui Origen 119 1 . Oricine spune sau gande§te, ca sufletele omene§ti au preexistat, adica au fost mai intai duhuri §i puteri sfmte, dar ca, saturandu-se de vederea lui Dumnezeu, ele au devenit rele §i, in acest fel, iubirea dumnezeiasca le-a lasat in moartea lor §i de aceea ele au devenit suflete [i|/uxac;] §i au fost condamnate, drept pedeapsa, [ca sa se sala§luiasca] in trupuri, sa fie anatema! 2. Daca cineva spune, ca sufletul Domnului a preexistat §i a fost unit cu Cuvantul lui Dumnezeu inainte de zamislirea §i intruparea din Fecioara, sa fie anatema! 3. Daca cineva spune sau gande§te, ca trupul Domnului nostra Iisus Hristos a fost, mai intai, format in pantecele Sfintei Fecioare §i dupa aceea, acolo, s-a unit cu Cuvantul lui Dumnezeu §i cu sufletul [Sau gandit ca] preexistent, sa fie anatema! 4. Daca cineva spune sau gande§te, ca Cuvantul lui Dumnezeu a devenit asemenea tuturor Puterilor cerebri, adica pentra un Heruvim a fost un Heravim, pentra un Serafim un Serafim, §i, pe scurt [spus], ca toate Puterile cere§ti, sa fie anatema! 5. Daca cineva spune sau gande§te, ca, la inviere[a mortilor], trupurile omene§ti vor invia intr-o forma sferica §i altfel decat forma noastra prezenta 180 , sa fie anatema! 6. Daca cineva spune, ca ceral, soarele, luna, stelele §i apele, care sunt deasupra cerarilor, au suflete §i ca sunt fiin^e rationale, sa fie anatema! 7. Daca cineva spune sau gande§te, ca Hristos Domnul, in veacul viitor, Se va rastigni pentra demoni, a§a cum a facut-o pentra oameni, sa fie anatema! 8. Daca cineva spune sau gande§te, ca puterea lui Dumnezeu e limitata / marginita §i ca El a creat atat, cat a fost in stare sa cuprinda, sa fie anatema! 9. Daca cineva spune sau gande§te, ca pedepsele demonilor §i ale oamenilor hulitori sunt numai vremelnice lTraducerea noastra s-a facut din limba engleza, cf. NPNF II, vol. 14, ed. Philip Schaff, p. 768-769. 180 Decat forma prezenta a trupului nostru, in sensul ca arata a oameni §i nu a sfere sau a animale. Adica trecatoare §i nu ve$nice. 63 §i ca va veni o zi, cand ele se vor sfar§i §i ca va avea loc o restaurare [diTOKaTaoTaaic;] a demonilor §i a oamenilor hulitori, sa fie anatema! Anatema lui Origen, acestui Adamantius, care a rostit aceste idei, impreuna cu ru§inoasele §i scarboasele §i rele sale inva^aturi §i aceluia, care gande§te astfel sau apara aceste opinii sau, pe orice cale, pe viitor, vor crede, ca trebuie sa le apere pe ele! 64 Sfdntul Vincentiu de Lerin Sfdntul Vincenfiu de Lerin (+ 440 d. Hr.). Prezentare a Sfdntului §i a Commonitoriumului 1S2 1 81 Sfantul Vincentiu era de neam gal . Unii spun, privind la Epistola Sfdntului Eucheriu cdtre Ilarie, ca Sfantul Vincentiu era fratele de sange al Sfantului Lupu, episcop de Trecensis 184 . S-a facut monah in insula Lerin, de unde i§i are §i numele 185 . Ghenadie, in Bdrbafii ilu§trii, in cap. 64, spune ca Vincentiu era din manastirea, care se gase§te in insula Lerin, ca e preot §i un bun cunoscator al Scripturilor §i al dogmelor 1 Rft 1 87 Bisericii . El scrie Commonitorium, adica "Carte de reamintire" . Cartea a scris-o inainte de anul 431, pentru ca nu cuno§tea Sinodul Ecumenic de la Efes, dupa cum ne-a 1 88 1 SO indicat el insu§i . El a fost pustnic . Sfantul Vincen^iu a fost inscris de Biserica in randul Sfm^ilor . In 1684, la Paris, §tefan Baluzius este primul care cunoa§te cele doua manuscrise, din biblioteca regala, ale Commonitorium-ului §i le pune la un loc, intr-un opuscul 191 . S-au gasit alte doua texte foarte vechi ale car^ii §i in biblioteca Colbertina, care fusesera la un moment dat ale lui PetruPithoe 192 . 1 Q^ S-a nascut in Galia celticd sau belgica . Cartea a cunoscut multe edrfii de-a lungul secolelor. 182 Fragmentele traduse de catre noi din opera Sfantului Vincentiu de Lerin s-au facut din limba latina, cf PL 50. 183 Cf. PL 50, col. 625A. 184 Idem, col. 625C. 185 Idem, col. 626C. 186 Ibidem. 187 Ibidem. 188 Idem, col. 627B. 189 Idem, col. 627D. 190 Idem, col. 629A. 191 Ibidem. 192 Ibidem. 193 Idem, col. 629C. 65 Fragmente din „Cele doua carfi de reamintire" (Duo Commonitoria) ale Sfdntului Vincenfiu de Lerin Spune Sfantul Vincentiu: „toate noutatile ereticilor sunt straine de invat.atura universala veche" a Bisericii 194 . Ereticii mai noi sunt vazu^i, ca mari corupatori ai credint.ei §i pe ace§tia trebuie sa-i analizam cu multa atentie 195 . „Caci se cuvine multa citire §i mare atentie ca sa cau^i peste tot, inva^atura aceea atat de bogata §i de sfanta" 196 a Sfmtilor Paring. Autoritatea prima a Bisericii consta in legea dumnezeiasca {divinae legis) 191 . Dupa aceasta, spune Sfnuia sa, urmeaza Tradrfia universala a Bisericii {Ecclesiae catholicae Traditione) 198 . Ereticii nu au facut, decat sa dea o invat.atura straina Bisericii. El da o lista a ereticilor: Novatian, Sabelie, Donat, Arie, Eunomie, Macedonie, Fotin, Apolinarie, Priscilian, Iovian, Pelagiu, Celestius, Nestorie 199 . Ace§tia s-au abatut de la interpretarile profetice §i apostolice ale credin^ei §i de la experien^a bisericeasca §i universala 200 . „Caci in aceasta Biserica universala se dore§te eel mai mult a se pastra ceea ce noi {inem, adica ceea ce s-a crezut pretutindeni (quod ubique), intotdeauna (quod semper) §i de 90 1 catre to^i (quod ab omnibusy . §i el accepta acea credint.a care este universala, veche §i in consens cu toata Biserica . Universalitatea credint.ei consta in faptul, ca ea sa fie marturisita de catre toate Bisericile de pe fat.a pamantului. Vechimea sa e autentica, daca vine de la marii no§tri Sfinti Paring §i pe care ei au vestit-o in mod deschis. 194 Idem, col. 637C. 195 Idem, col. 639. 196 Ibidem. 197 Idem, col. 640. 198 Ibidem. 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem. Celebra formula vincen{iana: „In ipsa item Catholica Ecclesia magnopere curandum est ut id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est" (PL 50, col. 640). 202 PL 50, col. 640. 66 Consensul credinjei consta in aceea, ca vechimea ei, sa fie confirmata de cuvintele §i inva^aturile Bisericii . El vorbe§te despre gre§elile multora din Africa 204 . La un moment dat spune: „Predicam complet, zic, o, Fericite Ambrozie! Predicam complet §i laudam minunandu- ne" 205 . Sfin^ii Paring au stricat ereziile §i au restaurat Bisericile 206 . Ereziile sunt „nebunia nouta^ii" {novitatis vesania) 207 . Ele vor sa aduca cu orice chip „noutatea credin^ei", o falsa noutate binein^eles, care se situeaza in afara „vechii sanata^i" (antiquam sanitatem) . Ereticii tree de la „antiquam Lucem", (vechea Lumina), la noua orbire {novitatis caecitate) . Spune Sfantul Vincen^iu, despre modul in care ac^ioneaza Biserica: „este propriu cre§tinilor sa fie atenji §i adanci, pentru ca sa nu tradeze posteritatea ci, mai degraba, sa o slujeasca" , prin pastrarea credin^ei nealterate. Biserica pastreaza ceea ce este vechi, credin^a cea 911 veche, mai degraba, decat sa primeasca nouta^ile . Autorul nostru respinge cu tarie „necuratele nouta^i eretice" 919 (haereticae novitatis sordibus) , pe care §i Biserica le respinge. Autorul mediteaza adanc la cuvintele Sfantului Pavel, ca nimeni nu poate sa schimbe credin^a dintai, chiar daca ar a 91^ fi Inger din cer . Noi suntem sub purtarea de grija a lui Dumnezeu (Providentia divind) . Fotin a spus, ca Dumnezeu e numai unul, ca evreii. El a negat Sfanta Treime 215 . Hristos a fost numai om, dupa acesta 216 . 203 Ibidem. 204 Idem, col. 642. 205 Idem, col. 643. 206 Ibidem. 207 Idem, col. 644. 208 Ibidem. 209 Ibidem. 210 Idem, col. 645. 211 Ibidem. 212 Idem, col. 648. 213 Idem, col. 649. 214 Idem, col. 654. 215 Ibidem. 216 Ibidem. 67 Apolinarie a spus, ca Domnul nu §i-a luat trup din Sfanta Fecioara Maria (Sanctae Virginis Mariae), ci a venit cu el din cer 217 . Daca Apolinarie vedea o singura fire in Hristos, Nestorie sufera de boala (morbo) contrara acestuia, pentru ca vedea firile despar^ite, §i avem la el doi Hristo§i, unul Dumnezeu §i altul om, unul din Tatal iar celalalt nascut din Mama 218 . §i tot el a spus, ca Prea Curata Fecioara nu este Ndscdtoare de Dumnezeu (Theotocon) ci ndscdtoare de Hristos (Christotocon), caci spunea, ca din Ea nu a iesit Hristos, Care este Dumnezeu, ci numai eel care era om §i care s-a nascut 219 . Nestorie, Apolinarie §i Fotin „au latrat impotriva credin^ei universale ca ni§te caini turba^i (rabidi canes)" 220 . Fotie nu a admis Treimea, Apolinarie nu a marturisit doua firi in Cuvantul §i a spus ca in locul min^ii lui Hristos a fost Cuvantul lui Dumnezeu, iar Nestorie a vorbit despre doi Hristosi 221 . „Adevarata Biserica universale insa, fiind ^inuta in adevar de Dumnezeul §i Mantuitorul nostra, nu a hulit nici taina Treimii (Trinitatis mysterio), nici intraparea lui Hristos (Christi incarnatione). Ci a adorat o dumnezeire in intreaga Treime §i unitatea Treimii in una §i aceea§i maretie. §i a marturisit numai pe Iisus Hristos, Unul singur §i nu doi, pe Dumnezeu, Care S-a facut om" . Iar Hristos marturisit de Biserica e unul dupa persoana Sa (unam quidem in Eo personam), dar in doua firi (duas substantias) 223 . Iar Mantuitorul este ambele firi, nu 224 numai una . Iar in ceea ce prive§te dogma Sfintei Treimi, autoral nostra spune, ca Biserica cunoa§te o persoana a Tatalui, alta a Fiului §i alta a Sfantului Duh. Dar persoanele divine nu sunt diferite ca fire / natura, ci au una §i aceea§i natura (sed una eademque natura) . 217 Ibidem. 218 Idem, col. 654-655. 219 Idem, col. 655. 220 Ibidem. 221 Ibidem. 222 Ibidem. 223 Ibidem. 224 Ibidem. 225 Ibidem. 68 Dar in ceea ce II prive§te pe Hristos, El este §i Dumnezeu §i om, iar Fiul lui Dumnezeu §i Hristos sunt una §i aceea§i persoana 226 . Iar firile din Hristos, una este din Dumnezeu Tatal iar alta din Mama Fecioara, una fiind egala §i coeterna cu Tatal iar cealalta este primita in timp §i mai mica, decat cea de la Tatal 227 . „Prin una este consubstan^ial {consubstantialis) cu Tatal, prin alta e consubstan^ial {consubstantialis) cu Mama. Dar unul §i acela§i este Hristos in ambele firi" 228 . „Hristos este Dumnezeu §i om, in acela§i timp creat §i necreat, incomutabil §i impasibil dar §i comutabil §i pasibil, in acela§i timp egal cu Tatal, dar §i mai mic ca El, nascut din Tatal mai dinainte de to^i vecii, dar §i din Mama in timp, Dumnezeu desavar§it (perfectus Deus) §i om desavar§it {perfectus homo) ,,22S '. Iar, ca Dumnezeu, Hristos are intreaga dumnezeire isumma divinitas) iar, ca om, intreaga umanitate {plena humanitas) . Iar umanitatea Sa are suflet §i carne, carnea / trupul nostru cu adevarat, nascut din Maica, sufletul avand minte §i ra^iune 231 . Maniheii insa aveau demen^a (dementia) sa spuna, ca Fiul lui Dumnezeu nu Se intrupase in mod real §i ca El avea o umanitate aparenta §i ca mantuirea a fost, in definitiv, o iluzie {personam hominis non substantia extitisse, sed actu putativo quodam et conversatione simulasse) . Cuvantul lui Dumnezeu insa S-a unit cu umanitatea, nu S-a confundat cu ea, nici nu S-a prefacut ca e om, ci a fost un om Hristos S-a nascut din Fecioara, dar pantecele Fecioarei (Virginis utero) 1-a lasat neatins §i nestricat (compacta atque perfecta est) . El este Dumnezeu §i om inca din pantecele Fecioarei 235 . Iar daca spunem, ca El este o singurd fire, atunci confunddm proprietdiile persoanei Sale, dupa cum in 226 Ibidem. 227 Idem, col. 656. 228 Ibidem. 229 Ibidem. 230 Ibidem. 231 Ibidem. 232 Idem, col. 657. 233 Idem, col. 658. 234 Ibidem. 235 Ibidem. 69 Treime, distincfia persoanelor nu separd unitatea Dumnezeirii 236 . „Fericita Biserica" insa, spune Sfantul Vincen^iu, „spune ca in Hristos sunt doua firi adevarate si desavarsite {in Christo duas veras perfectasque substantias), si ca nu impar^im unitatea persoanei daca distingem firile (ut neque naturarum distinctio unitatem personae dividat), caci crede ca una este persoana lui Hristos, si nici unitatea aceasta a persoanei nu confunda firile diferite {neque item personae unitas differentiam confundat substantiarum). Caci Fericita Biserica marturiseste, ca a fost si este un singur Hristos dintotdeauna, Acelasi Dumnezeu si om, nu dupa nastere, ci II marturiseste ca fiind astfel din insasi mitrasul Maicii Sale {sed jam in ipso matris utero confitetur). §i Fericita Biserica spune iarasi, ca Dumnezeu S-a facut om nu schimbandu-§i firea, ci facandu-Se o persoana cu minte ra^ionala, o persoana, Care nu S-a prefacut sau nu S-a schimbat [continuu], ci a avut mereu [cele doua] firi" 238 . Dar aceasta preaminunatd unitate {maxime unitatem) a persoanei lui Hristos, spune Dumnezeiescul Vincen^iu, nu exclude taina Treimii {mysterium Trinitatis) 239 . Biserica este Biserica lui Dumnezeu {Ecclesia Dei) §i, dupa cum am citat anterior, Sfantul Vincen^iu avea preferin^a pentru sintagma: fericita Biserica {Beata Ecclesia)" . Insa poporul Bisericii lui Dumnezeu a urmat de multe ori greselile ierarhilor si ale inva^atorilor ei si e mare ispita si nestiin^a, cand se predica inva^aturi gresite, ratacite 242 . De aceea, stabileste autorul nostru, am spus ca prima autoritate e a Scripturii si apoi, a doua ca autoritate / ca putere de a spune adevarul si de a fi crezuta este inva^atura bisericeasca, pe care noi o cunoastem ca fiind autentica si care pastreaza sanatatea / adevarul credin^ei {sanae fidei) . 236 Idem, col. 659. 237 Uterul Fecioarei. 238 PL 50, col. 659. 239 Ibidem. 240 Idem, col. 660. 241 Idem, col. 659. 242 Idem, col. 660. 243 Ibidem. 70 Cuprins Cuvant inainte (3) A. Sfantul Sfintit Mucenic Dionisie Areopagitul 1. Liturghia Sfantului Dionisie [Areopagitul], episcopul Atenei (4-20) B. Sfantul Ierarh Atanasie eel Mare 2. Despre Sfintele Cdrti (21-24) 3. Epistold cdtre (Sfantul) Ammonie Monahul (25-30) 4. Pentru ce a fast numit Melhisedec, fara tata,fara mama si fara genealogie? (31-35) C. Sfantul Ierarh Ambrozie al Milanului 5. Rugdciunea de exorcizare a Sfantului Ambrozie al Milanului (36-38) D. Sfantul Ierarh Proclu al Constantinopolului 6. Cuvdntarea intdi. Laudd pentru Prea Sfdntd Maria, Ndscdtoarea de Dumnezeu (39-49) 7. Mici fragmente din Cuvdntdrile Sfantului Patriarh Proclu (50-52) E. Hotarari dogmatice 8. Hotdrdrile Sinodului al V-lea Ecumenic (53-58) 9. Anatemele impotriva lui Origen (59-62) 10. Anatemele Sfantului Impdrat Justinian eel Mare impotriva lui Origen (63-64) F. Sfantul Vincentiu de Lerin 11. Sfantul Vincentiu de Lerin (+ 440 d. Hr.). Prezentare a Sfantului si a Commonitoriumului (65) 12. Fragmente din „Cele doud cdrfi de reamintire''' (Duo Commonitoria) ale Sfantului Vincentiu de Lerin (66-70). 71 Teologie pentru azi Volumul de fafa este o edifie online gratuita si e proprietatea platformei Teologie pentru azi. El nu poate fi editat si comercializat fara acordul direct al Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§. Imaginea de pe coperta prima este o reproducere a scenei iconografice Deisis, fresca din pridvorul Bisericii Sfdntul Hie Gorgani din Bucuresti. 72 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ Teologie pentru azi Toate drepturile rezervate